Școala cu lacrimi de sânge din Coreea de Sud

TIPĂREȘTE

„Cine doarme cinci ore pe noapte trece, cine nu, pică”, este noul motto al celui mai competitiv sistem educațional din lume...

Cum au devenit copiii din Coreea de Sud cei mai performanți de pe glob, care este prețul succesului și ce le mângâie puținele vise pe care le mai au?

Din 1980, aici, la Seoul, s-a inoculat încetul cu încetul ideea că numai educația poate propulsa o țară cu timpii istorici întârziați din cauza unui război fratricid cu vecinii din Nord, frați rămași într-o deznădejde socială greu de imaginat și cu niște lideri politici megalomani, convinși că pot schimba vremea... Un război încă neîncheiat printr-un act oficial dar înlocuit peste noapte cu un nou conflict, de data asta unul economic, cu principalii tigrii din zonă: Singapore, Bangkok, Taiwan, rivali la fel de necruțători ca cei care odinioară le împărțeau teritoriul. Prin urmare, s-au trecut sub lupă sistemele de învățământ din America, Anglia, Finlanda și Japonia, țări ale căror standarde educaționale dominau până atunci ierarhia lumii. Apoi, li s-au preluat coordonatele de performanță, acumulări la care s-au adăugat ingredientele locale de sacrificiu și datorie față de țară.

Guvernul a stabilit câteva repere urmate cu sfințenie și introduse în legi devenite curând parte din modul cotidian de a fi al coreeanului, atunci când vine vorba de școală: întrebarea trebuie să fie mai inteligentă decât răspunsul; la școală se stă zilnic între 14 și 16 ore; telefonul mobil îl ajută pe părinte să vadă traseul elevului, observațiile profesorului dar și notele; mesele de prânz și de seară se servesc la școală; în caz de întârziere, un profesor preia elevul și îl conectează în câteva minute la lecție, ca apoi să-l ducă în clasă; temele se fac exclusiv la școală iar creativitatea, improvizația, spiritul de echipă, cel novator, dezbaterile libere, sunt cheia dezvoltării individuale și sociale; una din zilele săptămânii, de regulă sâmbăta, este dedicată sportului alături de părinți; în vacanțe (vara, o lună și jumătate, iarna, o lună), începând cu ciclul doi, elevii participă la intership-uri în instituții sau întreprinderi particulare pentru a conecta bioritmul școlar la cel social; pe durata școlii, bibliotecile sunt arhipline până dimineața la 5 a. m. iar duminicile sunt zile de studiu individual și meditații; școala începe în februarie și se termină în martie iar la sfârșitul celor doua semestre se susțin examene; pe durata bacalaureatului se declanșează o adevărată febră națională, când toate mijloacele de transport, inclusiv taximetrele, se oferă în a acorda gratuități celor ce se îndreaptă spre centrele de examen; reușita naște eroi iar eșecul școlar de la bacalaureat sau de la admiterea în facultăți se lasă cu adevărate drame personale.

Este bine, este rău-un subiect fierbinte în plină dezbatere în toate mediile școlare din lume...

Ce se întâmplă de fapt cu acești pescăruși ce se avântă spre înălțimi ca apoi, o parte dintre ei să cadă în abisul neantului? După o statistică prin cele mai avansate treizeci de țări, la care s-au adăugat Lituania, Letonia, Polonia și România, Coreea de Sud a ajuns să aibă cel mai scăzut indice al fericirii tinerilor între 15 și 19 ani dar și cele mai înalte procente de sinucidere... Președintele Băncii Mondiale (Jim Young Kim), de origine coreeană, trage primul semnal de alarmă asupra sistemului școlar draconic din propria-i țară.

Absorbția pe piața muncii este maximă în domenii ca producția de automobile, chimia, industria electronică, semiconductorii, construcțiile navale sau telecomunicațiile. Însă, așa cum este de așteptat, vârful de creștere economică este înregistrat în știință, tehnologie și IT. Cu un câștig anual mediu de 26,000 USD, coreenii lucrează 8 ore pe zi, 40 de ore pe săptămână și au 15 sărbători naționale.

În condițiile în care performanța intelectuală maximă este atinsă la vârsta de treizeci de ani, nu poți să nu te întrebi ce mai rămâne funcțional din creierul unui tânăr căruia i se răpesc cei mai frumoși ani ai vieții, fiind ținut atâta timp sub teroarea examenelor? Se spune că partea de joacă a copilăriei pregătește cele mai frumoase trăiri sufletești și relații dintre oameni.

Oare nu este mai bine să separi grâul de neghină, preluând atâtea idei bune și văzând viitorul în culori mai deschise?

Patria are nevoie de cât mai mulți oameni harnici, fericiți și frumoși- dar, mai ales, de cetățeni sănătoși.

---

VIZUALIZĂRI: 2276 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI