Invitatie la cina!

TIPĂREȘTE

Ce frumos a sunat asta inca de prin ianuarie... sau chiar decembrie... cind, la una dintre discutiile mele cu ghidul, acesta mi-a zis ca i-ar face placere sa acceptam invitatia de a lua cina impreuna cu familia lui, la el acasa. Doamne, ce bine a sunat! Ma gindeam si imi faceam planuri ce frumos o sa fie... ce curioasa am sa fiu si ce l-oi mai descoase pe bietul om. Imi facusem si lista sa il intreb despre:cutremur, sanatate, educatie, industrie, joburi...

Dar sa revenim la Seti River. am plecat de la mosulica cel cu ceaiul, incarcati de o energie buna. Ne-am urcat in masina soferului care ne astepta la poarta fara sa comenteze ceva despre intirzierea noastra si ne-a parcat in fata agentiei de turism de unde ne-a preluat ghidul si ne-a dus la masa.

Era un soare frumos, noi toti cu stea in frunte... veseli si fericiti l-am facut pe ghid sa fie si el fericit ca avusesem o dimineata minunata! . In 5 minute uitasem de urcusul greu... de starea de rau si de durerea de cap. Sa fi fost vreo 12-1 cind ne-am retras in camera si ne-a pus sa revenim la 5 jumate, pe seara. Am dormit ca ursul... apoi ne-am gatit frumos de cina. Am umplut o valiza cu haine (v-am zis ca o valiza de 20 kile am adus-o -plina cu haine pentru copiii lui) dulciuri si alte cadouri si la ora promisa eram in fata. Numai ca soferul disparuse si Rami era un pic pus in incurcatura. A zis ca sta la vreo 10 minute de agentie, asa ca odihniti fiind, am propus ca sa mergem pe jos, mai vedem si noi orasul... (eu cu gindul sa gasesc chiloti de cumparat!!!)... Cind a vazut ca avem si o valiza, a zis ca eu sa merg cu el pe motocicleta iar sotul si baiatul sa vina pe jos. Oh, am urcat in sa ca Ileana Cosinzeana...

Am pregatit si camera ca sa filmez traseul... numai ca sotul se uita la mine cam chioris! I-am zis de acasa ca eu NU o sa am ochi pentru el, in Nepal, ca o sa ma uit la peisaje, case, copii, si... Nepalezi!!! :)) ) Asa ca mi-a stricat fericirea de pe chip cind mi-a intins valiza. Ce sa fac eu cu ea? / Pai o tii pe motocicleta! / Eu vreau sa filmez! / Pai ai doua miini! / Ok, dar cu una ma tineam de Rami si cu una filmam... / Uite ca nu te mai tii de Rami si te tii de valiza! / Bine, uritule!!! :D

Doar nu credeti ca eu am mai mers pe motocicleta... imi inchipuiam ca las si urme pe carnea omului de strinsoare si de frica, dar nu a fost nevoie. Mi-a zis sa stau relaxata ca el o sa conduca foarte incet. Doamneee, ce bine eraaaaa!!! In adierea serii pe motocicleta, cu valiza aia tare in fata mea! (cred ca se gindise omu meu sa nu ma alipesc prea tare de schinarea ghidului!)

Dupa ce am mers putin pe autostrada, a cotit pe o strada cu case frumoase, nici gind ca cele ce le vazuseram in capitala. Il intreb "Rami, aici sint oameni bogati? / Da! / Si tu esti unul dintre ei? / Nu, eu locuiesc cu chirie. M-am desumflat...

Ajungem in fata unei vile cu etaj. Era noapte si nu am putut sa ii fac poza. Descalecam, intram in curte pe poarta din fier forjat dupa care ma pofteste in casa. Am intrat pe un hol lung si ingust pina in camera sau sufrageria de musafiri. Avea doua paturi, unul dublu dar micut si altul de o persoana. Un sifonier, o comoda cu un tv cu ecran plat, o masuta si un covoras pe jos. Sotia m-a intrebat daca vreau vreun ceai... am zis ca nu, multumesc... inca aveam in nas mirosul de la Seti River. Ghidul m-a intrebat daca sotul meu bea bere. Am zis repede ca NU. /De ce? Ia vreun tratament? / Nu ia nici un tratament dar nu prea bea el... am zis si eu asa, ca sa nu supun omul la cheltuiala. Stiam ca o bere era vreo 7 dolari. Daca a vazut ca sovai, a zis ca stie el ce face.

A p[lecat si m-a lasat singura cu copilul de 6-7 ani. Se uita la niste desene care erau dublate in limba lor... si era o rasucire de limba ca nu am inteles. nimic. Mie imi zisese ca pot schimba din telecomanda pe canale de stiri gen CNN. Dar puteam sa obtin permisiunea de la copil? No way! Am gasit o mingiuca, ne-am jucat, eu o dadeam la el si el la mine si daca nu o prindeam, era gol... Am vazut un caiet si l-am pus sa imi scrie numele lui. Adytia se numea. Pe ale celorlalti doi copii nu a fost posibil nici macar sa le silabisesc, daramite sa le tin minte. Cei mari locuiau la tara, la parintii lui Rami, baiatul facea practica la un hotel si fata la liceu, cred. Doar cel mic era la scoala in oras preluat de acasa cu autobuzul scolar.

Sotia isi ceruse scuze ca nu poate sa imi tina companie, ca statuse toata ziua la birou, in agentie si ca nu apucase sa termine de gatit asa ca s-a retras la bucatarie. p

Peste vreo 10 minute a aparut si gazda impreuna cu ceilalti doi musafiri lasati pe drum... plus doua beri la cutie. Ne-a umplut niste pahare de suc, apus pe o tavita niste alune de pamint, a taiat niste rondele de morcovi si ni le-a adus pe post de snaksuri. S-a dus si el la bucatarie sa o ajute pe sotie. Cum usile erau deschise, vorbea cu noi de acolo si mi-a zis ca daca vreau pot sa vin sa vad ce fac ei. El m-a ghicit pe mine, stia ce imi doresc asa ca am sarit repede de pe pat si m-am dus sa ajut la bucatarie. Am ramas surprinsa ca nu era la fel cum vazusem eu prin usile deschise in casele din capitala sau de pe drum... era curatenie. Aveau un aragaz pe care fierbea o oala sub presiune, niste tigai in care se prajea ceva... chiuveta, blat de bucatarie... o butelie, masa (nu mai stiu de scaune daca erau) si intr-un colt era un altar cu ceva pentru rugaciune si vopsea de pus in frunte.

Am intrebat-o pe Sunita cu ce pot sa ajut si m-a pus sa curat morcovi si niste ridichi din alea lungi si albe. Rami s-a apucat sa framinte niste piine. Ii mergeau miinile foarte repede. Dar coca era intr-un castron cit ala de ciorba asa ca ma gindeam ce drojdie o fi pus in ea ca sa ajunga la atita meseni. Cind eu am terminat cu ridichile, mi s-a dat in mina un buchet de patrunjel spre curatat si nu am avut ce face si l-am dus la nas sa miros! Pfuuu, ce diferenta. Undeva mincasem supa si am crezut ca bucatareasa a uitat sa clateasca vasele de dero sau pusese o bucata de sapun de flori la fiert... ca nu se putea inghiti. Supa aia avea gust de parfum. Asa si patrunjelul asta. Mirosea cam ca drusaimul nostru. Imediat mi s-a taiat pofta de mincare... Am zis ca bag morcovi rondele ca erau suficienti, plus covrigii cu care veniseram de la Buzau.

In sfirsit, mincarea e gata!!! Se pregateste masa! Cum? Masuta cu paharele de suc si cutiile de bere este data linga perete si se asterne o cirpa albastra, tivita pe margine, pe jos, pe covor. Gazda vine si aduce in mijloc o tingire mare cu orez si alte marafeturi... Supa de legume cu miros de detergent (de la patrunjelul ala), tocana de capra, tocana de pui, ridichi albe taiate ca pe cartofii pai, calite si date cu un praf galben de te ustura limba doar daca te uitai, spanac si morcovi rondele.

Am uitat sa zic de piine. Care s-a servit sub forma de turtite mici, cam de 12-15 cm diametru, subtiri cit foaia de placinta din magazin. Vedeai Everestul prin ea. Crocanta si cu un gust ciudat. Nu stiu ce condiment au pus dar pentru limba mea nu era placut. Totusi, nu m-am ridicat nesatula de la masa. Ba chiar am mincat copios. Timp in care am discutat cu gazdele despre viata nepaleza. La momentul de fata am un blanc in cap... dar o sa imi revina amintirile usor, usor. ca sa va zic despre discutii.

Se termina mincarea. Am uitat sa spun ca noua ne daduse tacimuri iar eu mincau cu mina. Eu, daca as fi luat orezul cu mina... as fi scapat jumate pe jos. Ei, insa, aveau o dexteritate teribila. Raminea tingirea lustruita in urma degetelor lor. Pentru mine si Alex, pozitia turceasca in care am mincat, dar pentru Laur, avind oasele rupte de pe la diferitele parasutari esuate (asa zice el. ;)) nu a putut sta ca noi si a stat mai mult intr=

=un genunchi, cam ca atunci cind ceri mina cuiva. :))

Aici urmeaza faza cea mai tare din cite s-au intimplat in Nepal. Dupa ce s-au asigurat ca nu mai dorim nimic de mincare, Rami ii zice Sunitei ceva in limba lor. Ea se ridica de pe jos si se duce la o noptiera de unde scoate un caiet studentesc. Tot rasfoieste pina da de niste foi mai putin mazgalite de copil. Rupe 3 foi si ne da la fiecare cite una. Noi le luam si ne uitam unul la altul. O fi vrind sa ne lasam impresiile? O fi vrind sa facem cite un plic in care sa lasam ceva bacsis??? Ce o fi vrind sa facem cu foile? Dupa citeva secunde de stinjeneala, Rami duce miinile la gura, tamponind buzele si ne zice "paper, paper! ". Ah, sa le folosim ca pe servetele... sa ne stergem la gura!!! Am murit de ris, dar in interiorul meu... ca nu puteam sa fac gazdele sa se simta jenate.

Dupa aceea am desertat valiza, am scos si cele 2 ciocolate uriase, un iepure de ciocolata si le-am oferit copilului. A mincat iepurele dar ciocolatele le-a dat mamei lui si i-a zis ceva. Rami ne-a tradus ca a zis ca ii asteapta si pe ceilalti doi frati ca sa le imparta cu ei. Frumos!

Ne ridicam, Rami da sa sune dupa un taxi... noi ii spunem ca nu e nevoie, ca dorim sa facem o mica plimbare pina la hotel si ne stringem miinile, ne pupam, multumim unii altora pentru cina cea buna. Plecam, ajungem in sosea/autostrada spre India. Pe marginea drumului gasim tonete deschise. Cu saluri, suveniruri, imbracaminte, carti si... lenjerie. La una din astfel de dughene vad un sutien sub o tejghea. Ma apropii cu speranta ca daca au sutienul., trebuie sa fie si chiloti pe undeva. Intreb pe vinzatoarea care m-a intimpinat cu un zimbet larg: Do you have Underwere? . Pfuuu, s-a inrosit la fata instantaneu cind a vazut ca eu pun intrebarea asta alaturi de doi barbati fiind. Se duce in spatele magazinului si vine cu o punga, o desface si scoate citeva perechi de chiloti model clasic dintr-un supraelastic, niste culori foarte tipatoare. Aleg si eu 3 perechi si cind sa platesc, sa scap portofelul pe jos! 2400 rupii. Deaia nu am vazut eu pe nici un gard... asemenea obiect vestimentar.

Am plecat rizind de incurcatura vinzatoarei pudice... de servetelele gazdelor noastre si am ajuns satui si obositi la hotel.

---

VIZUALIZĂRI: 1363 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI