În inima Indiei

TIPĂREȘTE

Pe lângă religie, tradiții, muzică, artă obiceiuri culinare și îmbrăcăminte, istoria Indiei se definește prin cultul eroilor... sunt, mai în toate capitalele lumii, câteva simboluri arhitecturale, care alcătuiesc liantul emoțional al națiunilor, pentru a aminti peste veacuri sacrificiul celor care au pus umărul la edificiul unei lumi noi, descriind o istorie bogată în evenimente, cu eroi reali sau imaginari... îmi amintesc cum armata singaporeză, doar de câteva sute de soldați, a fost spulberată de invadatorii japonezi aflați într-un marș triumfal spre India... ei, bine, atunci, când soarta țării era aproape decisă, legenda spune că, din apele Oceanului Indian, a ieșit un dragon cu cap de tigru și, dintr-o suflare, a spulberat toată flota niponă, eliberând țara tigrilor oceanici... un dragon a cărui statuie tronează chiar în centrul capitalei, aruncând apă prin nări și stârnind groază, admirație și multă confuzie...

Lucrurile par mult mai așezate aici, în New Delhi, cel puțin din perspectivă istorică. Poarta Indiei este de fapt un Memorial de Război, din marmură neagră și granit, localizat pe Calea Regelui din Noul Delhi, dedicat celor 82.000 de soldați indieni căzuți la datorie, între 1914-1921, începând cu Primul Război Mondial și sfârșind cu războiul împotriva chinezilor sau a vecinilor pakistanezi cotropitori... aici se odihnesc 23.300 de suflete ale căror nume sunt sculptate în piatră pe arcada interioară a monumentului. Stilul arhitectonic triumfal, flacăra de la mormântul soldatului necunoscut, îți amintesc de Arcul lui Constantin de la Roma sau de Arcul de Triumf din Paris, și îi aparține unui englez, Sir Edwin Lutyens, de altfel, edilul întregului New Delhi... cornișele monumentului sunt ornate de câte un Soare Imperial, cu inscripția “India, 1914-1918” ca mai jos, să poți citi inscripția: “ Martirilor din Armata Indiei, care au căzut. la datorie și sunt onorați în Franța, Belgia, Mesopotamia, Persia, Africa de Sud, Gallipoli și pretutindeni, în Estul Apropiat și Îndepărtat, în memoria sfântă a celor are au numele păstrat aici, căzuți în India sau pe frontierele de nord-vest și în timpul celui de al Doilea Război Afgan”... pentru a focaliza atenția asupra acestui monument, guvernul indian decide (1921) construcția unei căi ferate, de-a lungul fluviului Jamuna, până la o gară ce avea să fie construită în același an...

Axul ceremonial continuă, doar la o sută cinzeci de metri distanța, cu Amar Javen Jyoti, sau Altarul cu Flăcări, sub formă de capelă, având în interior flacăra vie a memoriei naționale, o armă și un coif din Primul Război Mondial, un cote de arms regal, cu inscripția numelui George VR, alături de statuia acestuia în roba de încoronare, Coroana Imperială de Stat, un globus cruciger Britanic și un sceptru- toate simboluri de dominație absolută a unui imperiu ce a știut să-și ia partea leului din teritoriile ocupate... este un loc în care președintele Indiei este prezent de Ziua Republicii (26 ian.), când parada militară începe întotdeauna în zona Rastrapati Bharvan și trece pe lângă Poarta Indiei... întreg complexul este iluminat zilnic între 19 și 21.30... de fiecare dată președintele evocă eroismul unor militari aparent anonimi în India și în media internațională, niște oameni care, prin eroismul și devotamentul lor personal, au reușit să deturneze soarta unei bătălii, salvând astfel câteva sute de alte vieți... ultima dată, soldatul invocat, care a fost numaidecât preluat ca erou de film și de media școlară, bravul soldat Yadav, care, doar la vârsta de 19 ani, a a fost implicat într-o misiune imposibilă din conflictul armat cu pakistanezii uzurpatori, de la Kargil, 1999... acesta ar fi escaladat pe o frânghie un pisc, la înălțimea de peste 4000 de metri, în ideea de a ajunge în spatele liniei inamice... deși rănit la umăr, în mai multe rânduri, Yadav parcurge ultimii 60 de metri, se strecoară în spatele unui bunker pakistanez, ca apoi să-l anihileze cu câteva grenade... urmaeză cel de-al doilea bunker și o luptă corp la corp, moment în care un pluton indian ajunge la fața locului... Yadav suferă, în continuare, alte răni, în urma cărora reușește, totuși, să rămână în viață... astăzi soldatul Yoguendra Singh Yadav, alături de alți eroi ai Indiei, este considerat un monument viu al neamului, care participă la întâlniri și conferințe, animând toată suflarea Indiei...

Monumentul despre care vorbeam, are numele de Poarta Indiană și este inspirat de o capelă mai veche, din secolul al 17-lea, numită Mahabalipuran. Capela este susținută de patru stâlpi... împrejurimile ansamblului, o adevărată Grădină Eden, adăpostește în fiecare seară, după ora șapte, la creme de la creme, toată protipendada societății indiene, un adevărat Champs-Elisees Oriental, în care parada molatecă a ținutelor tradiționale, meditațiile prelungi ale asceților, conversațiile spumoase ale tinerilor, se împletesc cu moda indiană sau cu stilistica și parfumurile celor mai mari case de modă din lume... mișcarea lină a maselor de oameni prin acest perimetru sacru, denumit Inima Indiei, îți transmite unul dintre cele mai limpezi mesaje ale istoriei locale, mesaj propagat de Ghandi în toate colțurile țării: Printre căile cele mai sigure ale fericirii, sunt credința, simplitatea și supunerea față de autorități...

Un mesaj provenit dintr-o țară în care cutuma bate legea, greu de înțeles într-o Europă rebelă, în care revoluțiile răstoarnă ierarhiile seculare, ca apoi să-și devoreze voluptos eroii...

---

VIZUALIZĂRI: 1313 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI