Spiritul insular si sindromul izolarii

TIPĂREȘTE

Este foarte greu pentru noi, romanii, sa intelegem spiritul asiatic si mai ales ce inseamna viata pe o insula/arhipelag. Oricum, merita mers in Filipine odata in viata, macar in Metro Manila (nu se refera la reteaua de magazine ci la faptul ca este un conglomerat de foste orase pe care le-a inghitit Manila). Statiunile, unele senzationale - gen Boracay - sunt dupa sabloanele folosite in toata lumea.

As fi mai circumspect cu aprecierea spiritului oamenilor doar dupa imbracaminte. Majoritatea filipinezilor sunt incantatori daca te porti la fel de civilizat ca acasa si stii sa zambesti. De retinut ca au nume spaniole dar nu vorbesc spaniola ci tagalog. In Manila cam toata lumea vorbea cursiv engleza, cu mici si haioase probleme de intelegere la preturi deoarece nu pot pronunta nici "f" si nici englezescul "th" care sunt inlocuite cu dominantul "p". Va dati seama ca "pipty" poate insemna 13,30,15,50 iar negocierea se purta razand si scriind.

Metro Manila este coplesitor si doar Cairo mi-a mai parut atat de nesfarsit. Daca in Makati te simti ca in Wall Street, in cartierul rezidential DasMarinas superbele vile pe planuri diferite (pentru a nu cara pamantul de acolo, se inalta de la nivelul strazii) sunt inecate intr-o vegetatie ca jungla. Cartierul este inconjurat de ziduri inalte iar accesul este controlat. Ineresanta este politica tacita din penitenciare, auzita pe acolo, care spune ca sunt conditii atat de grele incat doar gandul de a mai ajunge odata in acele locuri te descurajeaza de la rele. Cine stie cat adevar o fi si in vorbele astea?

Dupa eruptia uriasa a vulcanului PInatubo, din 1991, economia - si asa destul de fragila - s-a prabusit. Stratul de cenusa vulcanica a facut ca, cel putin in insula Luzon, unde este si Metro Manila, agricultura sa fie distrusa.

M-a impresionat cultul lor pentru curatenie, uneori in locuri incredibile pentru asemenea preocupare. Mergand spre Tagaytay, intr-un cadru de saracie lucie si plina de noroi, o fetita de 4-5 ani spala la modul serios cu stropitoarea pe fratiorul ei de 2-3 ani. Evident ca in acea zona musonica mizeria inseamna moarte.

In Metro Manila alterneaza, ca peste tot in lume, zgarie-norii si bulevardele imense cu cocioabele spanzurate deasupra raului sau pe sub poduri rutiere. Niciodata nu m-am simtit in pericol, odata ce am fost destins si politicos, la fel ca acasa la noi. Bulevardul Roxas, de pe malul Marii Chinei de Sud (acum ii spune iar Marea Filipineza) este superb, mai ales seara. Iar bulevardul EDSA (Epifanio de los Santos) mi-a dat o masura a ceea ce inseamna circulatie, cum pleaca sute de masini deodata de la stop si cum se ajuta soferii sa incapa toata lumea pe aceeasi strada (of!).

Mancarea este cu influente chinezesti, extrem de picanta pentru noi. In afara de cateva ocazii printre care si zborul cu Thai - compania aviatica thailandeza (cu serviciu de bord senzational), am mancat doar european pentru ca oricum nu as fi simtit niciun gust in asemenea iuteala. Se pare ca aici este si secretul pentru care in spitalele si policlinicile din Metro Manila nu gasesti cabinete pentru boli cardio-vasculare. Trebuie atentie mare la tantari si niste furnicute mititele dar adevarate fiare, care mananca din noi pana le ramane doar coada afara (asta doar in afara betonului din Makati).

In Vestul insulei Luzon, pe langa Puerto Azul, soseaua trece prin jungla adevarata si acolo am intalnit cea mai mare anomalie magnetica. Pe panta serioasa la vale, ambele masini au cerut viteza a treia sau a doua iar dupa oprire dadeau sa plece cu spatele la deal. Nici starea personale nu a fost dintre cele mai bune asa ca am plecat rapid. Am mai intalnit langa Albano (Roma) fenomenul acesta, cand o sticla cu apa odata impinsa putin, urca dealul fara probleme. Dar aici efectul este clar mult mai puternic si cu distorsiuni asupra noastra.

Cazarea costa putin fata de Europa, Bookingcom avand o oferta bogata, iar serviciile sunt exceptionale. Personal cred ca, la cat costa si cat dureaza un drum pana acolo, ar fi mai interesant de tropait cateva zile prin Manila decat sa mergem intr-o statiune sablon pe care putem sa o gasim la cateva sute de km de casa.

Un aspect neplacut este ca majoritatea locuitorilor vor sa plece "oriunde si in orice conditii" si asa se poate explica existenta atator menajere sau bone filipineze prin lumea larga. Se vorbea pe acolo ca vin multi americani dezamagiti in dragoste sa se recasatoreasca acolo cu o filipineza cuminte, frumoasa si devreme-acasa. Fiind catolici ferventi, majoritatea sunt cuminti si cinstiti, raspunzand ca atare la abordarea civilizata.

---

VIZUALIZĂRI: 4062 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI