Taipei - episodul 1

TIPĂREȘTE

Ati citit in "episodul pilot" cum am ajuns in Taipei. Cu avionul bineinteles :)

A doua zi dimineata, dupa un somn adanc, de parca era ultima mea sansa sa mai dorm, m-am trezit cu un mare zambet pe fata. Uraa, faceam exact ce-mi place mai mult pe lumea asta!!! O lume intreaga se deschidea in fata mea.

Ma pregatisem de acasa cu trasee/obiective zilnice, asa ca stiam f bine ce aveam de facut.

In primul rand am cumparat un card de transport, care pentru suma de 15 USD sau 400 NTD (New Taiwan Dollar), mi-a asigurat transport gratuit pe toate mijloacele de transport, timp de trei zile.

Apoi m-am aruncat in necunoscut, dar ca sa nu fiu singura (daca faceam o prostie si nu avea cine sa rada), am mai cooptat din fuga, cateva colege din grup.

Datorita street view si google maps, am stiut ce autobuz sa luam ca sa ajungem la primul obiectiv.

In autobuz, soferul cand a vazut ca ma apropii cu cardul ca sa-l scanez (asa cum facusem la Roma, cu Roma pass), mi-a facut semne suparat, sa ma indepartez. Am intrebat colegele din grup daca am ceva intre dinti (pentru ca am un mare defect, zambesc mereu). Dupa ce am rasuflat usurata ca intergitatea spatiilor interdentare este in regula, am gasit o explicatie, probabil ca se taxa in functie de lungimea drumului cu autobuzul. La coborare, binenteles ca am uitat sa "bifez" cardul, asa ca am avut acelasi sentiment pe care l-am avut in liceu, cand faceam blatul in tramvai. Colegele au spus ca ma vor da in urmarire generala, cand ne vom intoarce in tara.

Cred ca este o introducere destul de buna (unii ar citi lunga, uraciosilor!!)

1- CKS

Asadar, am coborat la CKS Memorial Hall, o cladire care a fost contruita in memoria fostului presedinte Chiang Kai-shek.

Scurt istoric, promit ca nu va plictisesc: in 31 oct 1976, pe cand presedintele implinea 90 de ani, a fost o ceremonie prin care au anuntat inceperea oficiala a constructiei cladirii. Aceasta a fost inaugurata in 5 aprilie 1977. Acoperisul are forma octogonala si reprezinta cele 8 principii morale taiwaneze: loialitate, pietate, altruism, dragoste, incredere, nobilete, armonie si pace. Cladirea se afla intr-un spatiu/parc f mare, vedeti pozele. Dupa ce am putut articula macar un cuvant acesta a fost uau! La intrare este o poarta - "Dajhong Jhihjheng" – sau mai pe romaneste „Gate of Great Centrality and Perfect Uprightness”. In stg este Sala Nationala de concerte iar in dr este Teatrul National. In tot acel spatiu erau copii, batrani care faceau exercitii, dansuri etc. Impresionant.

Am petrecut in acel spatiu cca 2 ore, ne-am pozat pe rand, in pozitii mai mult sau mai putin artistice. Am vazut si schimbarea garzii, care are loc din ora in ora. Un ceremonial interesant, in urma caruia cei doi soldati care raman de paza la statuia lui CKS, raman absolut imobili, cu greu mi-am dat seama daca respira. Ce s-ar mai fi strambat unii dintre conationalii nostri la ei, daca acest lucru s-ar fi intamplat in Romania. Era foarte aglomerat, iar eu eram tot timpul cu o mana pe aparatul foto, iar cealalta pe geanta. Cand ma incrancenam prea tare, colegele imi aduceau aminte unde suntem si ma relaxam. Acolo nu exista furt, ciubuc, bacsis etc. Si da, va povestesc despre o tara adevarata :))

De acolo am plecat care Muzeul de istorie la care am ajuns dupa 10 min de mers pe jos. Traiasca google maps si street view, again.

2 – Muzeul de istorie

Aici, recunosc cu greu, ca am dat in mintea copiilor. Adica am vizitat o expozitie temporara Disney. Ei si acum ca ati aflat secretul meu trebuie sa va omor :) :) :)

Mi-a placut f mult, atat faptul ca ma aflam inconjurata de copii/adolescenti f politicosi, linistiti, tacuti (stiu, stiu din proprie experienta, ca asa ceva nu exista, dar credeti-ma, i-am vazut cu ochii mei), cat si faptul ca m-am intors in copilarie si vedeam celebrele filme de desene animate ale lui Disney. Erau expuse desenele originale, biroul la care Disney a desenat, multe schite, idei de cum au luat nastere filmele. Nu era voie sa facem poze, dar pe furate (amintiti-va ca, deja, aveam eticheta de infractor, inca de cand am mers cu autobuzul) am facut cateva. O sa le vedeti. Daca vreti!

Apoi am vazut o expozitie de pictura chinezeasca pe hartie/tesatura de matase, absolut minunata. Era oferta, 1+1, adica cine platea la Disney avea gratis la picturi. Ha.

De aici, am luat metroul si am ajuns la Zoo.

Dar pana sa va povestesc de Zoo trebuie sa va spun altceva, ca sa-mi linistesc sistemul. Mersul cu metroul este de neimaginat. In primul rand este o mare de oameni intr-un spatiu imens. Nu stiu cum este la noi in Bucuresti, recunosc ca n-am mai mers cu metroul de 12 ani, dar acolo, la aproape fiecare statie, era un adevarat oras. In statia unde se intretaie 4 linii de metrou este chiar si un mall subteran. How cool is that? Dar nu asta m-a socat. Pe scarile rulante, am invatat si noi f repede, se asezau pe parte dreapta ca sa lase loc celor care se grabeau. Pe peron erau linii de demarcare pt cozi, nimeni nu se baga in fata (am lesinat cd am vazut), toata lumea statea rabdatoare sa vina metroul si sa se urce, dupa ce se cobora. Soc, nu! Unei colege o doamna i-a facut observatie ca nu se mesteca guma in metrou. Ce ziceti?

3 - Zoo

Si asa, in timp ce v-am mai tinut de vorba, am ajuns la gradina zoologica, unde imi propusesem sa vad panda. A inceput si ploaia, dar nu mi-a pasat, aveam umbrela la mine (multumesc Accuweather) am platit biletul, alt soc, care a costat 2 USD!!! (habar n-am cat este la noi, dar pun pariu ca nu este atat de ieftin) si am intrat. Pentru ca era o zi ploioasa, nu era f multa lume. Ne-am orientat repede cu harta luata de la informatii turistice si am pornit catre panda/koala house. Inima imi batea puternic, parca mergeam la prima intalnire cu un baiat. Aveam sa vad panda!! DEZAMAGIREE. Din cei doi panda care erau, unul era la antrenamente, iar celalalt dormea dus intr-un colt si nu i se vedea decat un smoc din blana de pe spate. N-am inteles, nu-i anuntase nimeni ca vin? Trebuia sa-mi dau seama, lipsise si covorul rosu de la intrare :) :) Dupa ce mi-am zis ca asta inseamna ca voi ajunge la alta gradina zoologica exotica din alta tara, unde in mod sigur voi vedea panda (forta gandirii pozitive), am plecat pe ploaie, ca sa scot maxim din aceasta plimbare/vizita. Am mers cca o ora si jumatate si nu am apucat sa vad decat un sfert din animalele expuse. Vedeti pozele. Pentru ca aveam ora fixa de intors la hotel si nu mai aveam timp, m-am intors. In drum spre iesire am mai intrat in panda house inca odata. Ingrijitoarea, care ma vazuse cat de dezamagita am fost prima data (nu stiu cum si-a dat seama, oare botul pus m-o fi dat de gol?) mi-a facut semn sa merg repede. Si acolo l-am vazut. Manca, apoi s-a jucat si a dat ture prin spatiul lui. Am ajuns la concuzia ca cineva acolo sus ma iubeste si am plecat multumita spre hotel. Aici mi-am dat seama ca nu mancasem nimic toata ziua de la micul dejun. Era deja ora 17.

Am fost apoi la deschiderea oficiala a evenimentului pentru care ajunsesem in Taipei. Pe la ora 20, inca mai aveam oleaca de zvac in mine si atunci mi-am propus sa merg la cea mai mare piata de noapte a taiwanezilor si anume Shilin Market. Ca sa nu umblu teleleu pe strazi de una singura, am mai luat o colega cu mine. Am avut noroc cu ea, amandoua leoaice, cu acelasi stil de mers, pe sistem fast forward. Am facut echipa buna. Conteaza.

4 – Shilin Market

Am coborat din metrou, era deja noapte si la 5 minute de mers pe jos am ajuns la primele tarabe. Citisem peste tot ca este cea mai tare piata de noapte din Taipei. Atunci nu vreau s-o vad pe cea mai proasta.

Am ajuns la ceva ce se asemana cu Bucur Obor sau Europa, din vremurile vechi, si pe timp de noapte. Toate simturile ne-au fost invadate. Un miros „imbietor” te pleznea direct in celulele care se ocupa cu olfactia (dar nu pentru mult timp), era stinky toffu. Toffu tinut la imputit, n-am gasit alta rima, si apoi mancat. Este delicateasa cea mai cea a taiwanezilor. Sa fie la ei! Apoi galagie, parca eram inconjurata un grup de liceeni in excursie. Lumini, culoare, muzica taiwaneza. Toate odata, de nu mai stia saracul creierul meu ce sa zica, dar sa mai faca. Tot umbland pe stradute, am dat din intamplare peste un templu frumos, dar care era inchis. Am incercat sa cumparam cate ceva, mai mult de sanchi, dar probabil ca si vanzatorii de la tarabe citisera pe TripAdvisor ca este cea mai bine cotata piata de noapte :), asa ca tineau la preturi. Oricum, ne-am zis noi, ca sa ne treaca oftica pe un tarabagiu care ne daduse afara din „magazinul” lui pe cand incercasem sa negociem, erau majoritatea kitch-uri. Daca nu chiar toate. Pe la 23,45 cand ne-a lovit gandul ca metroul functiona doar pana la ora 24, sa te tii alergatura printre miile de taiwanezi si turisti. Si atunci au aflat ei ce pot face 2 romance hotarate. O sa tina minte mult timp. In concluzie, la 23,55 eram pe peron si prindeam ultimul tren care ne-a lasat, dupa ce am schimbat linia, aproape de hotel. Am ajuns obosita dar multumita ca bifasem de pe lista, toate obiectivele pe care mi le propusesem.

Va dati seama ca dupa dusul de rigoare, patul a fost cel mai bun prieten al meu si ca am adormit in timp ce lasam capul pe perna.

In episodul urmator : 2 temple minunate (Confucius si Longshan), some shopping, cina in turn Taipei 101 la etajul 36.

That's all folks!

---

VIZUALIZĂRI: 4880 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI