NEPAL - noua destinatie de vis si aventura

TIPĂREȘTE

Am decis intr-o buna zi ca e momentul sa vedem si HIMALAYA in aceasta viata, inainte de a fi prea batrani pentru asta si desigur, am cautat variantele cele mai convenabile. Am dat peste o oferta super buna 1100 euro pt 8 zile in NEPAL +2 zile trecking in HIMALAYA si dusi am fost.

Aceeasi idee au avut-o inca 20 de tineri zglobii cu care am alcatuit un grup si ne-am distrat de milioane intr-o destinatie de vis. Fiind un pret super bun am folosit avioane low-cost si am schimbat 3 pana la Kathmandu (bucuresti-istanbul-sharjah-khatmandu). Voiajul a fost obositor dar a meritat din plin efortul.

Am fost asteptati la aeroport cu ghirlande de flori. Prima impresia in Khatmandu a fost ca am ajuns in iad, mii de scutere, masini, camioane, ricse, biciclete, pietoni, vaci, caini si maimute, toate ingramadite pe strazi cu o singura banda pe sens, desfundate si pline de gropi, fiecare circuland in toate directiile, milioane de claxoane, zero semafoare, zero reguli de circulatie si CULMEA, NICI UN ACCIDENT!

Dupa ce ne-a trecut primul soc am reusit sa intrezarim printre norii imensi de praf, luminita minunata a vacantei perfecte! Hotelul era modest dar sincer ne asteptam la mult mai putin pt suma platita, deci impresia a fost foarte buna si il recomand cu caldura, se numeste MOON LIGHT si e chiar in zona Thamel, zona de targ, bazar, baruri, restaurante... practic centrul lor istoric. Va sfatuiesc sa nu va lasati socati de prima impresia, dupa vreo 2 ore de nebunie va veti obisnui.

Kathmandu este un oras interesant din toate punctele de vedere, oameni linistiti, cu zambetul pe buze, suveniruri ieftine si negociabile, cashmir, pashmina, tricouri brodate la lumina lumanarii, obiecte de cult budhist sau hindu... toate amestecate cu temple hindu foarte frumoase pe dinafara (caci intrarea este interzisa celor de alta religie), stupa budhiste cate vrei, si multa spiritualitate ce se reflecta in toti locuitorii orasului.

Am fot primiti cu o cina festiva la un restaurant de lux, cu program artistic si cu multe intreruperi de curent, asta nefiind o problema prea mare caci exista lumanari peste tot si e chiar mai romantic asa.

Am pornit a doua zi catre munti si am dormit la un hotel frumos in Nagarkot. Peisajele sunt superbe, oamenii astia muncesc manual pamantul, construiesc terase pe munte pe care sa poata cultiva ceea ce mananca, ara pamantul cu plug de lemn tras de boi si traiesc fericiti si lipsiti de stress asa cum erau bunicii nostri pe vremuri. Am ramas placut impresionata de pacea si linistea ce li se citeste pe chip. Dimineata la 6 am iesit sa pozam rasaritul soarelui peste Himalaya... absolut superb.

Zilele urmatoare le-am petrecut la RAFTING -recomand acest lucru, este absolut superb pe raul involburat care vine direct dintr-un ghetar de langa Everest.

Au urmat 2 zile de neuitat, unice, aventuroase in minunatul parc national CHITWAN. Aici programul este in felul urmator» dimineata la 6 plecarea catre plimbarea cu barca scobita dintr-un singur copac pe rau in cautare de crocodili, urmata de vizita la gradinita elefantilor, un loc in care mamele si puii sunt ingrijiti mai ceva ca la un hotel de lux, sunt masati, spalati, plimbati prin jungla si se fac eforturi mari pt reproducerea lor si repopularea junglei.

Dupa pranz a urmat baia elefantilor, acestia sunt dusi la rau si turistii pot participa la spalarea lor. Este o experienta unica sa simti parul lor aspru, sa te lasi stropit cu trompa lor si sa te joci pe langa acesti giganti atat de blanzi. Seara a urmat o plimbare in gradina cu marijuana (planta pe care ei o fumeaza la ceremonii religioase) si admirarea apusului de soare pe un rau minunat. au fost si dansuri traditionale la hotel.

Am vizitat a doua zi si un sat turistic unde zeci de copii ne-au asaltat si le-am oferit dulciuri de la bodega satului. Erau tare incantati! Aici se recolteaza si mierea de jungla si celebra miere de stanca, aceasta din urma necesita mult curaj din partea culegatorului care trebuie sa se catere pe stanca unde este cuibul, riscand sa fie atacat de albine. Pretul mierii era f mic comparativ cu riscul la care se expun oamenii (3-4 dolari borcanul 200g).

Aici am vazut seara o scena care imi va ramane vesnic intiparita in minte... pe o strada prafuita, noaptea, bezna totala... intr-o casa fara usa, la lumina unei lumanari, mama ii citea copilului dintr-o carte... invatau impreuna. Nu voi uita niciodata scena! Cata ambitie, cata daruire!

A urmat un safari in jungla calare pe elefanti. Animalele nu se speriau de elefanti si am reusit sa ne apropiem de un rinocer care facea baie cu puiul sau intr-o balta. Mahutul a primit ordin de la seful sau sa goneasca rinocerul din apa pt a fi fotografiat de alti turisti de pe malul celalalt. Nu mi-a prea convenit ca a trebuit sa ii deranjam dar nu am avut incotro. Acste animale sunt superbe! dinozauri supravietuitori peste timp...au niste platose impresionante. Sarmanii rinoceri erau pe cale de disparitie acum 4 ani datorita braconajului. Acum au instalat unitati militare in jungla , care au ordin sa traga in braconieri, si au reusit sa repopuleze jungla cu 400 rinoceri! A fost e experienta minunata, am vazut si caprioare si pauni si maimute. Am vizitat si un centru pentru elefanti masculi. Dragut!

In ziua urmatoare am pornit catre POKHARA, un oras foarte turistic, preturi mari, negustori care nu lasa nimic cand negociezi, deci nu merita sa cumperi de acolo. Pokhara este locul de unde pornesc majoritatea trecking-urilor catre Himalaya. Multe magazine cu echipament de munte, preturi bune dar greu de negociat, le iei mai ieftine din Kathmandu. In Pokhara se organizeaza zip-flying, parapanta, zbor cu avion peste munti... etc. Este un oras al distractiei. Tot aici am vizitat o cascada care curge in pestera lui SHIVA, zeul cel mai adorat de hindu, iar in pestera lui am fost binecuvantati de calugar pentru a urca in siguranta pe munte a doua zi.

Am pornit dimineata urmatoare catre munti, noi am urcat pe ANAPURNA. Este un trecking usor si foarte placut, oricine care are putin antrenament il poate face cu succes. Pe tot drumul exista case, scoli, copii, animale, culturi... etc. Sus sunt chiar mici sate si cabane frumusele. Anapurna se arata in toata splendoarea si maretia, te umple pur si simplu cu energie. Tot de acolo se vede si muntele lor sfant FISHTAIL (coada de peste) pe care nimeni nu are voie sa urce. Se poate practica yoga in liniste si se poate medita.

Si aici am vazut copii care citeau carti in fata colibelor si nu ne bagau in seama cand treceam prin fata lor. Cei mai mici cereau pixuri ca sa aiba cu ce sa scrie la scoala. Le-am dat mereu cate ceva pentru ca am fost cu toii impresionati de modul curat si modest in care traiesc. Recomand cu caldura destinatia NEPAL... avem cu totii multe de invatat de la acesti oameni, simplitate, modestie, fericirea de a fi cu familia, simplitatea cu care cultiva si mananca ceea ce cultiva, respectul pentru animale si viata in general.

La coborare am pornit inapoi spre Kathmandu unde am continuat cu vizita la PASUPADINAT, locul unde isi incinereaza mortii. Aceasta a fost o experienta cam neplacuta, erau vreo 6 ruguri unde ardeau cadavre, fumul batea catre noi, ne-am acoperit fetele cu ce am putut... o femeie urla de durere, oamenii dadeau oferte... nu era cazul sa vizitam acel loc. Simteam ca spiritele nu vor ca noi sa fim acolo, ne-am simtit rau, toti cei 22 care eram acolo... personal cred ca nu ar trebui sa fie o destinatie turistica, durerea oamenilor nu trebuie fotografiata... pe langa toate astea mai erau si asa-zisii oameni sfinti... niste impostori cu pielea acoperita de cenusa mortilor, cu flori portocalii pe cap si care cereau bani ca sa te fotografiezi cu ei. Stiam ca adevaratii oameni sfinti nu se lasa fotografiati, asa ca nu au avut succes la grupul nostru.

Din fericire urmatoarea destinatie era la cea mai importanta stupa budhista BOUDHANAT, un loc la care toti budhistii trebuie sa ajunga o data in viata. Acolo ne-am purificat de experienta neplacuta de la PASUPADINAT, chiar am simtit o eliberare de energiile negative acumulate dincolo.

Un alt loc frumos de vizitat a fost TEMPLUL MAIMUTELOR, o alta stupa unde sunt multe maimute. Am oferit o banana unei maimute si mi-am luat o palma de la ea... mi-a trecut cheful de oferte... sunt cam agresive mai ales in preajma puilor pe care ii apara ca niste fiare fioroase. le-am admirat devotiunea fata de pui si familie, multi oameni nu au aceste instincte.

Una peste alta, destinatia NEPAL merita toti banii!!! este un loc incarcat energetic, plin de oameni zambitori si lipsiti de stress, plin de spiritualitate si de bucurie de a trai. Mergeti in Nepal si veti veni inapoi plini de energie gata sa luati viata in piept si cu regretul de a fi parasit un loc atat de frumos.

---

VIZUALIZĂRI: 3695 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI