Gică Hagi a produs lacrimi la Buenos Aires

TIPĂREȘTE

Ţara Argintului domină, pe ritm de tango, peste Bolivia, Brazilia sau Peru, vecinele ei mai sărăcuţe, cu toate că împărtăşeşte o bună parte din istoria comună a continentului american: invazia spaniolă sau portugheză de după 1500, lupta de eliberare din secolele următoare, perioade scurte de înflorire şi decădere, dictaturi, revoluţii, corupţie şi contracte păguboase cu FMI.

În timp ce Statuia Mântuitorului, din Rio de Janeiro, domină întreaga lume creştină din această parte a globului, spiritul Evitei Peron şi parfumul cald al tangoului te poartă până în cele mai ascunse străduţe ale imensului Buenos Aires (Aerul Proaspăt).

Mă aflu în inima acestui oraş de inspiraţie spaniolă, semeţ ca un Pizzaro cu pălărie bolero neagră, cu pene de struţ, îmbrăcat în costum închis, ca orice nobil spaniol, cămaşă albă, brodată în stil neoclasic francez, purtându-și sabia împodobită cu aur incaş şi întrebându-se hamletian: Oare care trebuie să fie sensul gloriei ameţitoare dobândite prin vărsare de sânge?

Inspir de câteva ori aerul proaspăt al capitalei argentiniene, în preajma Bulevardului 9 Iunie, cu cele 16 benzi, cocoţate de mult în Cartea Recordurilor. Pe acest spaţiu de peste 20 de kilometri poţi trece pe lângă o expoziţie hispanico-franceză de moştenire culturală: Teatrul Colon, Universitatea de Stat, Clădirea Guvernului, Filarmonica, sau Muzeul Naţional de Artă. Ajungi, apoi, în Cartierul Bocca, la un loc unde se mistuie cele mai fierbinţi pasiuni ale argentinianului: Stadionul ”Bomboniera”, conceput chiar în forma unei cochete cutii de dulciuri, locul unde monştrii sacri ridică la maximum pulsul naţiunii. În ciuda soarelui dogorâtor al amiezii, sute de oameni, de toate vârstele, practică jogging-ul în jurul stadionului, un loc care îi încarcă de energie, la fel ca un templu incaş, spun oamenii locului.

Intru, răpus de căldură, leoarcă de transpiraţie, într-o cafenea a fanilor. Nu trec două minute până când un om în puterea vârstei, fost aviator, află tot ce-l interesează despre mine.

- Rumania, amigos…

Deodată, faţa noului meu prieten se întunecă, de parcă s-ar fi anunţat o furtună la bord.

- Noi, cei din Argentina, nu vom putea iubi niciodată ţara dumitale...

- Per favor, segnor, por que?

- Golul pe care ni l-a dat Hagi ne-a luat zece ani din viaţă...

Lacrimile din ochii pilotului îmi spun că nu este doar o glumă între fani. Îmi pregătesc o retragere… sportivă.

- Segnor, pentru fanii din România, Maradona şi Messi sunt nişte zeităţi în viaţă!

Rămân cu mândria că noi, românii, putem schimba oameni şi destine în cele mai îndepărtate colţuri din lume. Dar cu regretul că nu ne gândim la marea schimbare din propria ţară...

---

VIZUALIZĂRI: 2589 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI