Washington DC, dincolo de vraja turistică

TIPĂREȘTE

Voi povesti despre Washington DC văzut cu ochii unui ne-turist, sau cu ochii cuiva care a văzut în Washington mai mult decât rutele clasice ale turiștilor (Capitol Hill -National Mall, White House, ruta autobuzului turistic, National Zoo, alte muzee – ca să enumăr doar câteva obiective clasice). De altfel, voi vorbi și despre muzee, pentru că merită, dar într-un alt review.

Încep cu povestirea dintr-un punct care este încă departe de făcutul bagajelor, iar călătoria este încă incertă: interviul de la US Embassy pentru obținerea vizei. El se bazează destul de mult pe impresia ofițerului care ia interviul. O bună stăpânire a limbii engleze și pregătirea în prealabil a răspunsurilor sunt necesare. Un echilibru în atitudine, de asemenea, centrat pe argumente, este de ajutor. Esențial este ca intervievatorul să își poată construi o versiune logică despre prezența candidatului la viză în Statele Unite, și să fie sigur că persoana respectivă nu va rămâne acolo. (Partea umoristică din această poveste este că, de fapt, americanii ar trebui să îi plătească pe români să rămână acolo, și nu să-i suspecteze :), dar aceasta este o altă discuție). Faptul că cineva a mai fost în Statele Unite și s-a întors nu constituie o garanție pentru obținerea unei vize pentru repetarea vizitei.

După obținerea vizei, trecerea prin furcile caudine nu s-a încheiat. La intrarea în SUA are loc un interviu care poate fi similar ca lungime celui de la ambasadă. Ofițerii nu se jenează să trimită înapoi persoanele care li se par câtuși de puțin suspecte. Soluția cea mai bună este existența, în bagajul de mână, a unor documente/copii ale documentelor care au fost prezentate și la interviul inițial pentru viză. De asemenea, cei care intră în Statele Unite trebuie să aibă răbdare la acest control: din cauza interviurilor care pot dura mult și a avioanelor mari care pot veni mai multe deodată, este posibil, în unele cazuri, ca așteptatul la această coadă să dureze o oră sau chiar și două ore (în picioare, în aglomerație, fără apă, fără mâncare, după un zbor cu escală de mai mult de 12 ore). Un alt aspect, din nou comic, este afară, la preluarea bagajelor, unde un câine polițist controlează bagajele, ca nu cumva cineva să introducă în SUA vreun fir de mâncare europeană... în condițiile în care mâncarea lor, modificată genetic și artificială, este atât de proastă încât legumele și fructele românești sunt mult superioare.

Buun. Lucruri pe care trebuie să și le ia cineva cât mai repede după ce a ajuns în Statele Unite: adaptor de priză (din acela care transformă două terminații europene în cele trei terminații americane) – pentru cei care nu și-au luat de acasă, se găsește la Radio Shack (centru, pe lângă intersecția M Street cu strada 18); un telefon de la AT&T cu cel mai mic abonament - cel mai avantajos abonament, la vremea respectivă (2011-2012), era cel de 2$/zi, cu convorbiri nelimitate în interiorul SUA; o altă achiziție este un card SmarTrip (de la orice stație de metrou) cu 10 USD, din care 5 USD este cardul și 5 USD un capital de început. Ulterior, SmarTripul se poate reîncărca prin automatele din stațiile de metrou. Avantajul acestui card este că se poate folosi și la metrou și la autobuze, și oferă reduceri importante la utilizarea de mijloace de transport multiple pentru a completa un traseu. Prețul unei călătorii cu metroul variază în funcție de distanță (prețurile sunt afișate în stații), însă oricum SmarTripul este superior folosirii biletelor.

De la și pentru aeroportul Dulles International, taxiurile sunt la îndemână (fac 30-45 de minute până în Arlington sau o oră până în downtown) și costă în jur de 50-60 de dolari o astfel de cursă. Există și un expres de aeroport (5A), care pleacă de lângă Rosslyn Metro Station. Pentru alte curse în oraș, taxiurile sunt disponibile, chiar dacă nu sunt atât de dese precum în România. Sunt recomandate mai ales atunci când se caută o destinație/adresă și călătorul nu este sigur că o va nimeri orientându-se după hartă.

Transportul intern. Washington DC are un centru extins înconjurat de orașe (nu de cartiere - lucru important de subliniat), aspect care face imposibil să fie străbătut pietonal. În afară de faptul că între aceste orașe există spații industriale sau sălbatice, prioritatea (ca pe întreg teritoriul SUA) este acordată traficului de mașini, astfel încât autostrăzile, highway-urile, parking-urile, nodurile complicate de ieșiri și străzi adiacente predomină și elimină, de multe ori, posibilitatea cuiva de a se plimba pe oriunde. De multe ori, trotuarul este incomod din cauza vitezei cu care circulă mașinile, iar pasajele pietonale pot să fie destul de rare. Așadar, metroul washingtonez oscilează între calitatea de metrou și tren care leagă suburbiile (exemplu, metroul spre Silver Spring, care seamănă mai mult cu un tren rapid între București și Ploiești :), dar mai murdar decât cele românești...). Stațiile sunt destul de rare în partea a doua spre extremitatea orașului, ceea ce accentuează impresia de călătorie cu un tren, nu cu un metrou. Liniile de metrou, dispuse radial din centru spre margine, sunt cinci la număr: roșu, între sud-vest (Bethesda) și centru-nord (Silver Spring); albastru – linia centrală, între sud (Alexandria), centru și est (Capitol Heights); portocaliu – tot linie centrală, leagă est (Capitol Heights) de vest (Vienna/Fairfax); galben- între nord (Georgia Avenue) și sud (Alexandria); verde, leagă nord-est (Greenbelt) de sud-est. Cea mai utilizată linie este cea albastră, care trece și prin stațiile pentru obiective turistice din centru (se suprapune în centru, pentru o bucată, cu cea portocalie).

La rândul lor, autobuzele au rute foarte bune și lungi (de exemplu, D6, pe care o foloseam eu, mergea din Palisades, de pe MacArthur Boulevard, și străbătea toate punctele importante ale centrului, până la Union Metro Station/Capitol Hill). Traseul lor este foarte ordonat, orele de trecere sunt afișate în stații, și sunt destul de confortabile; se intră numai prin față, pe la șofer, unde există automatul de taxat (sau se poate cumpăra bilet de la șofer). Probleme: autobuzele sunt puține pe traseu (unul la o jumătate de oră), au un sistem de anunțare oprire în stații (se trăgea de un fir pentru a anunța oprirea dorită în stația respectivă) și nu sunt foarte curate. În plus, la orele de vârf, când se iese de la serviciu, sunt aglomerări de mașini și autobuze pe străzile cochete din downtown. Dincolo de asta, există foarte multe zone, în orașe, care nu sunt deservite de nici o linie de autobuz, așadar mașina personală este absolut necesară. Dincolo de ultima stație de metrou și de autobuz, există o “lume” întreagă, suburbii care au „centre” proprii, cu restaurant și zone de shopping (eu am văzut mai ales Fairfax-Vienna, în partea de est).

Clima. Clima este mai degrabă umedă. Vara poate fi insuportabilă din această cauză, umiditatea depășește nivelul cu care sunt obișnuiți românii/bucureștenii, în particular. Toamnele pot fi însă lungi și plăcute, și datorită mulțimii copacilor, peisajele pot oferi simfonii de culori deosebite – septembrie este probabil luna cea mai convenabilă pentru călătorie.

Vegetația. Washington prezintă o combinație destul de interesantă între natură sălbatică (în cea mai mare parte a cartierelor, orașelor, canalelor, fluviului – blocurile, mai degrabă scunde, și cartierele de case au fost construite astfel încât să nu deranjeze natura, care este în mare parte neamenajată) și natură cultivată (parcurile centrale, centrul, partea de promenadă de pe malul fluviului dintre Georgetown și portul turistic). Dimensiunea copacilor, ierbii, insectelor, depășește dimensiunea celor din peisajele europene.

Arhitectura. Arhitectura este destul de specifică, individualizând capitala USA la acest capitol. De la casele elegante și aristocratice din Georgetown până la vilele vechi înecate de verdeață din Foxhall Village și până la zgârie-norii din Arlington sau downtown (mai puțini, totuși, decât în alte metropole americane), există un stil distinct, în ciuda varietății. Centrul de business sau zona turistică nu sunt cele mai expresive din acest punct de vedere.

Restaurante, supermaketuri și shopping. Centrul este invadat de lanțuri de fast-food-uri (de proastă calitate) și cafeteria (modelul “eat or take away” – mai bune) pentru armata de funcționari care populează business building-urile din centru, cu deosebire în perimetrul 15th Street – K Street & White House – 22th Street – National Mall (aceasta este partea cea mai neinteresantă a capitalei). Restaurantele a la carte sunt mai bune calitativ – se găsesc în centru, dar iarăși sunt aglomerate - de preferat sunt restaurantele mai liniștite din Georgetown sau de pe Wilson Boulevard, pentru zona Arlington. Ofertele culinare sunt la fel de cosmopolite precum compoziția populației; bucătăria mediteraneană există, dar nu se găsește lesne. În ceea ce privește mâncarea de la supermarket, este destul de scumpă și de proastă calitate. Pentru alte tipuri de cumpărături (haine, pantofi, accesorii), există (începând din Georgetown și până în centru) magazine destul de multe și accesibile (prețuri comparabile cu Europa/România).

Aspecte negative ale societății americane:

(a) uniformizarea. Faptul că au doar două tipuri de supermarketuri alimentare de dimensiuni mari (Safeway sau Whole Foods), peste tot sunt omniprezentele lanțuri de fast-food-uri, CVS Pharmacy-urile (unde se pot găsi medicamente la raft, dar nimeni să dea lămuriri despre ele), Starbucks-urile care sunt valorizate mai mult prin valența socială decât prin calitatea cafelei... un tip paradoxal de comunism al consumului, într-o cultură în care predomină liberalismul ca valoare.

(b) alienarea. O pustietate teribilă, chiar și în zonele apropiate de centru – americanul este un om cu contacte sociale reduse la număr, din multiple cauze (tipul de organizare a orașelor, distanța între serviciul solicitant și casă, etc.) iar mediul fizic imediat nu prea oferă nimic de făcut în afară de jogging;

(c) infracționalitatea. Există o întreagă discuție, între locuitorii orașului, despre “zone safe” și “zone unsafe”, dar în mod potențial nici o zonă în afară de downtown și zone apropiate de centru nu este sigură. Există destui oameni dependenți de droguri, fără casă, care dorm lângă metrou (am văzut un om care dormea lângă ieșirea din stația de metrou Rosslyn pe 1 octombrie, când începuse să ningă:( ) sau defilează cu pancarte pe lângă mașini oprite la stop ca să ceară ajutoare materiale, la fel ca în România - nepericuloși, dar aspectul lasă să se vadă partea din umbra "visului american";

(d) materialismul și dependența de bani. Toată construcția socială americană urmărește banul, în primul rând și cu orice preț, nelăsând loc pentru situații materiale modeste, dar echilibrate și chiar împlinite (ceea ce Europa oferă ca posibilitate). (Și ar mai fi alte aspecte de comentat, dar se lungește prea mult review-ul.)

Mozaicul cultural. Începând de la zonele turistice (am stat odată în National Mall să ascult limbile în care vorbeau turiștii care treceau, și cred că am auzit minim douăzeci) și până la downtown sau la orașe, diversitatea este foarte mare (ceea ce îl suprinde pe românul venit dintr-o societate omogenă din punct de vedere cultural): chinezi, indieni, populația de culoare (care are complexe și tinde să evite comunicarea cu alte rase). Americanul ca tip cultural este destul de vizibil, se distinge de alți membri ai culturilor anglo-saxone prin rezistență fizică (constituție mai viguroasă decât europenii), simplitate, onestitate și un pragmatism foarte dezvoltat. Se simte gena cow-boy-ilor și a cuceritorilor de pământuri virgine din sălbăticia americană...

Cireșele de pe tort... :): Bibliotecile, librăriile și universitățile. Există un segment de top calitativ al societății americane, campusurile universitare și viața intelectuală în general. Acestea sunt „sanctuare academice” unde cunoașterea este valorizată la cel mai înalt nivel. Campusurile sunt fie delimitate (Georgetown), fie deschise față de oraș (George Washington University) – atmosfera fiind deosebită comparativ cu universitățile europene – este un climat în care este imposibil ca lumina învățăturii să nu aibă un efect puternic asupra oricui participă cât de cât.

Având în vedere că am scris un review nemaipomenit de lung, mă opresc aici deocamdată :) - urmează să mai scriu altă dată despre obiective turistice.

---

VIZUALIZĂRI: 3475 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI