Din jacuzzi, cu vedere la Ocean

TIPĂREȘTE

Virginia Beach, stațiunea litorală, este caroiată aidoma New York-ului, ceea ce face ca orientarea să devină simplă. De pe Norfolk Virginia Beach Expressway se intră pe Strada 21, apoi pe Pacific Ave, pe care mergi, pur și simplu – sau simplu, puțin ocolit, din cauza unor lucrări la carosabil – până la Strada 16, unde, pe colț cu Atlantic Ave, se ridică The Breakers Resort Inn. Ciudată denumire... Intri în parcararea de la etaj, pe rampa îngustă – există și o parcare tip garaj, dar mi-a fost mai simplu pe sus și ajungi în fața recepției. Dincolo de ea este promenada Atlanticului și plaja... Ce plajă! Iar în spate, Parcul de Distracții, cu roata mare și tot felul de giumbușlucuri pentru copiii de toate vârstele. Sau doar copiii ei, deoarece, până la Parc, atât Atlantic Ave, cât și Pacific Ave oferă suficiente magazine pentru ele...

Recepția, mică, deoarece lobby-ul adevărat este după un hol, cu intrare la piscină, către bar. Dar practică, deoarece s-a rezolvat repede problema cazării, în camera de la etajul al șaselea. Ce efect de seră pe culoarul de la etaj, cu perete de sticlă ce oferea privirii Parcul de Distracții! Auch, ne-am zis... Asta, până când am deschis camera... În primul rând, lungă... Cu sala de baie pe stânga, cu chicineta pe dreapta – frigider, cuptor cu microunde, cafetieră cu cafea și ceai după gust, dulap cu tacâmuri.

Dar asta nu a fost nimic!

În față, dincolo de patul gigantic, de fotolii, birou, masă și televizor, se deschidea balconul – nu foarte lat, e drept, dar cu vedere direct la Ocean! Hipnotizați, am lăsat bagajele în holul de la intrare și ne-am bulucit pe balcon, unde ne așteptau două scaune – cam rablagite, e drept – și o măsuță, dar și o priveliște de-a dreptul magnifică: promenada, plaja, pontonul celebru și, imens, nepăsător, albastru, calm, Oceanul! Dincolo e Europa, au fost singurele cuvinte pe care le-am putut rosti! Iar de la înălțimea etajului șase, vacarmul este estompat, ca un țipăt de pescăruși. Abia atunci am observat piscina de sub noi...

Iar surpriza a venit de la o reflexie ciudată în spatele nostru, în geam, ca și cum lumina ar fi erupt din cameră. Și nu era departe adevărul, dată fiind oglinda gigantică ce acoperea un întreg perete și pe care nu o observasem. Iar sub oglindă, la fel de mare, o cadă de jacuzzi... Cu vedere la Ocean!

Nu funcționau o jumătate dintre tuburi, dar problema s-a rezolvat rapid cât timp am făcut un tur de onoare de-a lungul Promenadei. Au și ei Doreii lor, care, în timpul mentenanței dintre două cazări mai uitau câte o vană închisă...

Ce senzație unică, în jacuzzi, cu geamul de la Ocean în față, să admiri noaptea care se lăsa, luminile pâlpâitoare ale vapoarelor, dârele aprinse pe cer ale avioanelor de vânătoare care își turau motoarele înainte de a ateriza pe baza din apropiere – aici sunt localizate aeronavele care apără Capitala și care au evoluat în văzduhul încins din tragica zi de 11 septembrie...

Iar noaptea a curs lin, cu vuietul valurilor la cap, cu pescărușii care se învârteau, obraznici, pentru a ciuguli fie un pește rătăcit, fie o firimitură răzlețită de vânt... Până spre dimineața în care soarele ne-a bătut în geam, căci aici Răsăritul este peste ape, ca la noi, la Marea Neagră, ceea ce este minunat, căci ce poate fi mai benefic decât un început de zi cu Soarele zâmbindu-ți la picioare?

Deoarece era încă devreme și ne mai permiteam o zăbovire de timp înainte de duce la împlinire planul zilei, am profitat de oferta de nerefuzat a hotelului, aceea de a beneficia gratuit de o bicicletă, timp de o oră. Nimic mai parfumat decât briza Oceanului, în acea dimineață, mai ales că promenada este prevăzută cu o pistă pentru biciclete, pe care nimeni nu are voie să meargă – în afara unor alergători ad hoc, fiindcă jogging-ul este la el acasă aici, în Lumea Nouă.

Seara următoare, la adăpostul furtunii, pe care am admirat-o în adevărata ei splendoare de la balcon – căci numai în Oamenii Mării, de la Saint Malo, am citit despre o atare furtună, fabulos descrisă de Victor Hugo – am regretat faptul că, în scenariul periplului american am dedicat numai două zile acestui hotel...

Care hotel, dacă e să dăm Cezarului ce e al Cezarului, nu este din prima linie a hotelurilor de lux, dar și prețul, acum, în extrasezon, este unul care îți face cu ochiul...

---

VIZUALIZĂRI: 1653 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI