Visul american

TIPĂREȘTE

Este ora 3 PM, în Anchorage. Nu îmi dau seama dacă este ziuă sau noapte, știu doar că mă aflu aproape de Polul Nord. În schimb, indiferent de vreme, simt in partea a doua a zilei, ritmul unei maşinării uriaşe, turate la maximum, de fapt, tumultul de zi cu zi al vieţii americanului ce iubește balonul ăla vesel care e lumea, la ora amiezii sau în miez de noapte.. un braț nevăzut deconectează instantaneu orașul Anchorage de sălbăticie și îi pompează automat un aliaj exploziv de veselie și poftă nebună de viață... vezi cum o Americă mai mică se conectează la America Mamă, ce pare să dicteze ritmul întregii suflări de pe mapamond...

Doar după câteva zile, descoperi cum banul, care asigură sănătatea mintală a unei naţiuni, nu doarme niciodată. În bănci, în supermarketuri, în taximetrie sau în pieţele publice, bancnota verde, chiar dacă este „intrată la apă”, provoacă zâmbete de recunoştinţă şi mulţumire... carte de credit sau cash, nu contează! Dacă ai bani, America este gata să te înfieze iar dacă ai „sclipiri”, chiar poţi deveni milionar într-un timp record… o idee poate să însemne un milion!

Fiecare masă luată la Anchorage înseamnă o nouă incursiune în cultura locală. Cei de aici se mândresc cu cea mai proaspătă şi mai suculentă hrană marină din lume. Carnea de vânat ţine locul celei de animale domestice de la noi şi face parte din bucă-tăria fiecărui localnic. Mirodeniile cu ierburile exotice provin din bucătăria eschimoşilor şi amerindienilor din Alaska. Comportamentul în localuri are ceva neobişnuit pentru un european. Lumea se poartă ca şi când s-ar cunoaşte de-o viaţă. Modul familiar al americanilor de a ţi se adresa direct, pe nume, degajă multă siguranţă şi detaşare. Familii mari, din Arizona, New York, Texas sau Colorado, având mereu pe bunici la capul mesei, sunt bine dispuşi şi gata să savureze fiecare clipă petrecută în Alaska. Bucuria de a trăi fiecare clipă din plin este de-a dreptul molipsitoare.

Un picolo amabil, care îmi aduce cafeaua, îmi atrage atenţia prin accent şi politeţe. Aflu cu multă bucurie că este student şi vine tocmai din Republica Moldova. Are o familie numeroasă, iar salariul lui de picolo este de 20 de ori mai mare decât cel al tatălui său, rămas acasă.

Ziarele acordă spaţii largi poveştilor de succes. Bunăoară, nu departe de Anchorage, într-un loc pustiu, Homer, pe ruta spre Muntele Chugah, aproape de graniţa cu Siberia, un suedez a deschis, acum zece ani, un punct de servicii şi un fast-food. În lipsa banilor, a improvizat o tăbliţă din scânduri cu inscripţia firmei. Astăzi, el are câteva complexe turistice şi un profit anual de 2 milioane de dolari… Râul Yukon, cel care a declanşat, acum 200 de ani, goana după aur, este la doi paşi de Anchorage, iar inflamarea spiritelor în ţara tuturor posibilităţilor face parte din recuzita zilnică a americanului.

„The losers” (pierzanii), cei care îşi investesc banii într-o afacere proastă şi sunt înghiţiţi de bănci, figurează doar în statistici. O naţiune de învingători nu vrea să audă de eşecuri, iar cei care nu se consideră învingători nu au ce căuta pe „pământul făgăduinţei”. Visul americanului trebuie să continue…

În ciuda criticilor, magazinele McDonald sunt în mare vogă, nu numai pe pământ american, ci prin toate cotloanele lumii. Localnicii spun că singura ţară din lume unde faimosul lanţ nu s-a putut extinde este Republica Zimbabwe, din simplul motiv că preşedintele ţării respective ar fi fan Big Burger, o companie rivală.

Ca turist, ţi se atrage atenţia să nu cumva să-ţi rupi o mână sau un picior, dacă nu ai asigurarea medicală în ordine. Costul spitalizării poate ajunge chiar la 60.000 de dolari. Sunt avertizat că medicii din sistemul de sănătate american, în totalitate privatizat, îţi cer banii pe loc, urmând ca, la întoarcere, în ţara ta, să-i recuperezi de la compania de asigurări care ţi-a eliberat poliţa…

– America nu este cea care se vede din afară, mă avertizează un taximetrist de origine poloneză. Noi plătim, lunar, o asigurare de 800 – 1000 de dolari…

Lumea bogată din Alaska nu se vede. Cultura locală impune modestie şi discreţie, iar o maşină ca Chevrolet, Mustang sau Mybach, ar putea atrage agenţii fiscali pentru explicaţii şi justificări de avere din tată-n fiu. „Zona medie” este acoperită de proprietarii de magazine, firme de turism, de restaurante sau firme de transport local. Urmează lumea vânzătorilor ambulanţi, cea a funcţionarilor, a profesorilor, a agenţilor turistici, a serviciilor publice sau a taximetriştilor. În sfârşit, pătura cu adevărat decăzută, cea a consumatorilor de droguri şi a prostituţiei, îşi face apariţia după 10 PM, oră la care şi riscurile turiştilor din Anchorage cresc pe măsură.

Cum îţi pare Alaska, după ce îi calci teritoriul și te pregătești să pleci din nou acasă? Un ocean cu două fețe:una albă și alta plină de bancnote verzi care îşi continuă dansul ameţitor... un ocean ce poate inunda oricând pâraie, fluvii, mări, sau…chiar și oceane mai mici. Azi poți fi cineva, mâine doar o amintire. Sau invers.

Poate azi, poate mâine, o idee genială va schimba alte vieţi!

Indiferent ce hram poartă omul pe străzile din Anchorage, auzi lumea fredonând refrenul unui şlagăr la modă: „Vreau să mi se întâmple o minune…”

Alaska, la rândul ei, apare ca un cub de gheață lângă o inimă uriașă ce bate galopant și tumultos ritmul vieții trăite la maxim..

---

VIZUALIZĂRI: 1361 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI