Apartament in toata regula

TIPĂREȘTE

JURNAL DE CALATORIE – ziua 11

Sa povestesc azi mai in detaliu despre conditiile de cazare si masa de aici. Cind am rezervat prima data o camera pentru o zi din Muntenegru prin booking.com stiam doar ca exista hoteluri. Camera in care am stat prin rezervare a fost ok, indeplinind toate conditiile din oferta de pe net, avind insa un singur mare dezavantaj: nu avea balcon si era cu fata la autostrada (situata la 15 metri) beneficiind astfel 24/24 ore de zgomotul aferent, deloc neglijabil.

Dupa ce am lasat bagajele in camera si dadeam o tura de acomodare prin zona am intrat in vorba cu un albanez care descarca niste pungi cu salate, rosii, ardei si alte alea dintr-un BMW vechi de vreo 15 ani. Asa am aflat ca omul era patron la terasa de alaturi si fiindu-ne cam foame am intrat la el sa mincam. Am mincat excelent cu 25 euro o masa care ulterior am descoperit ca normal ar fi costat doar vreo 15.

In tmpul mesei vorbind cu albanezul care evident stia preturile de la hotelul de alaturi omul ne-a intrebat daca nu vrem ceva mai misto ca si cazare la acelasi pret. Asa am ajuns sa stam zilele urmatoare intr-un apartament cu balconul spre plaja, compus din living mare (peste 20 mp), dormitor, baie, hol, balcon plus toate dotarile aferente: frigider mare, aragaz, hota, vesela completa, etc.

Fotografiile din album vorbesc mai bine decit descrierea mea despre cum arata conditiile de cazare. Totul cu 30 eur/zi evident fara factura, pentru ca apartamentul practic nu face parte dintr-un hotel „oficial” ci e proprietatea respectivului intr-un „hotel neoficial”. Dupa ce am vazut apartamentul si am batut palma, transformindu-ne din clienti de o masa sit&go in clienti mai seriosi, omul a incercat din rasputeri sa mai dreaga rotunjirea cam grosolana a preturilor in euro de la nota de plata a prinzului, oferindu-ne „din partea casei”: doua beri, un platou cu fructe si doua portii de baclavale cu care pretul rotunjit initial a devenit unul normal.

Plus ca de a doua zi berea pe terasa a costat normal 1,40 eur in loc de 2 eur cit era pe prima nota de plata. De altfel aici in majoritatea covirsitoare a cazurilor nu s-a auzit de case de marcat, bonuri fiscale si alte chestii d-astea. Notele de plata sunt facute „cu pixul” daca nu pe un colt de hirtie pe un formular din ala de nota de plata ca pe vremea lui nea Nicu, la care din cind in cind iti mai aduna si data la total.

La supermarket la casa iti ia produsele din cos si le baga cu + pe un calculator d-ala mic. Daca le baga de doua ori, le baga la valoarea din raft (care nici macar nu e afisata intotdeauna...) asta nu se stie. Asa ca trebuie sa te bazezi pe cinstea vinzatoarei si pe vigilenta ta.

A propos de asta, aseara am intrat la o terasa sa ne odihnim putin pe la mijlocul plimbarii de seara. La doua beri comandate (care peste tot la circiuma fac 300 leka, 1 eur=140 leka) omul a venit cu nota de plata „pe gura”- 3 eur. Nu l-am contrazis dar i-am dat o hirtie de 500 leka si el mi-a adus resemnat restul corect – 200. Omu’ a incercat, ca n-a tinut asta-i deja altceva.

---

VIZUALIZĂRI: 8161 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI