Un pas inapoi în trecut

TIPĂREȘTE

Împreună cu nevasta și cei doi copii am petrecut șase zile de concediu în Corfu, după care am zis să mergem acasă prin Albania și apoi FYRO Macedonia, ca să mai bifăm două țări în agendă, iar la întrunirile cu prietenii, la un pahar de vin, să ne putem lăuda că am fost în cât mai multe. Am căutat un ferry-boat din Kerkira către Sarande, pentru a nu ne mai întoarce la Igoumenitsa, însă vasele care transportau și autoturisme plecau doar seara, ceea ce nu ne convenea, așa că ne-am întors în portul grec, după care am plecat spre Albania terestru. Aveam cazare in Vlore și acolo doream să ajungem.

La vama greco-albaneză, numită Qafë Botë - Sagiada Mavromati, am observat că lumea se dădea jos din mașină și mergea cu actele la un ghișeu. Așa am procedat și eu, gândindu-mă la cât de înapoiați sunt albanezii și că trebuie să mergi ca un umil cu actele în dinți la ei. Însă de fapt asta era partea grecească a vămii. Chiar au întrebat unde mergem, pe alții îi întreba dacă au băuturi și țigări. La partea albaneză nu a fost nicio problemă, chiar a fost o domnișoară foarte drăguță care s-a uitat puțin pe acte. Nu au cerut nici măcar actele mașinii sau insurance. (Cum de exemplu au cerut cei din Republica Macedonia). Nu ne-am dat jos din mașină.

Trecuți de vamă, cu inima plină de bucurie dar și cu un pic de teamă de necunoscut, am pornit pe teritoriul albanez. Serpentine, munte, șosea foarte bună, sate sărace, mare, peisaje care îți taie răsuflarea. O incursiune în trecut, în urmă cu probabil vreo 30 de ani. Oprim într-un sat oarecare la un magazine mic. Cumpărăm băuturi răcoritoare și plătim cu o hârtie de 10 euro. Primim restul, dat foarte conștiincios în lek. Ne bucurăm că bem din doze de 330ml lunguețe, cum mai găsiserăm anul trecut în Crna Gora. La Saranda ni se pune chiar și pompa de benzină în euro, iar de 50 de euro ne face plinul. Nici nu știu cât a costat de fapt un litru de benzină. Normal că nu dau bon fiscal. Nici grecii nu dau. Lumea e amabilă în Albania și chiar dacă nu știu ei engleză prea bine, ne înțelegem cu ei.

Drumul dintre Saranda și Vlore este impresionant. Povestea cineva pe acest site că trebuie parcurs cu a 1 a. Pe urmă am văzut în poze că avea Logan, deci e de înțeles. :) Sigur, lăsând gluma la o parte, ne așteaptă niște curbe foarte strânse și un peisaj absolut fermecător. Munte și mare. Urci ca pe Transfăgărășan și ai marea la picioare. Din vârf vezi totul ca în palmă.

Ajungem și în Vlore unde ne și cazăm la un minunat hotel de 4 stele. În Vlore totul este în construcție, dar nu se construiește socialismul, ci capitalismul. Peste 10 ani aici va fi un mic Las Vegas, deocamdată însa doar șantier, o mare și o plajă foarte murdară, un început de faleză care promite. Ciruclație grea prin oraș. Mergem să căutam un magazin local în zona de localnici pentru a cumpăra o sticlă din atât de celebrul brandy albanez. Găsim. Ne băgăm pe după blocuri ca să parcăm mașina și deja realitatea se schimbă. Șoseaua este plină de gropi, mizerie, dezordine. Oameni care stau în mijlocul drumului și joacă șah. E pitoresc, dar este lumea a 3 a.

La restaurantul hotelului suntem serviți foarte bine. Ne înțelegem la preț de la început. Pentru 50 de euro mâncăm toți 4 pe săturate și nu orișice, ci fructe de mare fine, pești și caracatițe. Ba chiar ne aduc și bere Kuqualashe. Pentru turiști condițiile sunt foarte bune.

A doua zi ieșim din oraș si ne întâmpină o autostradă destul de bună. Ne îndreptăm către Fier, apoi Elbasan, după care ușor-ușor către Republica Madeconia.

Cred că 80% din mașinile întâlnite în Albania au fost marca Mercedes. Probabil ce aveau nemții prin jurul anului 1990. Am mai observat că albanezii nu prea au reguli de circulație. Semafoarte oricum nu am văzut în orașele lor, probabil or avea doar la Tirana. În giratoriu nu ai neapărat prioritate dacă te afli deja în sens, ci e posibil să fi nevoit să-l lași să treacă pe cel care vine tare din dreapta ta. La pietoni nu e musai să oprești, nici dacă-l vezi pe trecere. Însă poți foarte bine să oprești dacă cineva se gândește să traverseze prin mijlocul șoselei printr-un loc nemarcat. Așa am văzut că fac albanezii. Cu toate astea am circulat în siguranță pe teritoriul Albaniei, nu am auzit claxoane, a fost ok.

Orașele lor sunt foarte aglomerate de trafic, își lasă mașinile unde au chef, pietonii trec pe unde vor, sunt peste tot mulțimi de oameni cam ca în Asia. E un peisaj pitoresc.

Ne-au plăcut cele două zile și o noapte petrecute în Albania. E o țară inedită, cam altceva decât restul Europei pe care l-am vizitat. Sunt necivilizăți chiar și față de noi, dar am petrecut timp frumos la ei. Când ești turist cred că este bine oriunde. Titlul articolului nu este original, ci doar o traducere din limba engleză a unui mesaj de reclamă de la o agenție de turism din Corfu, care organiza excursii în Albania.

---

VIZUALIZĂRI: 1425 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI