Detaliile unei vacante minunate

TIPĂREȘTE

Marturisesc ca am stat ceva timp pana m-am hotarat sa “compun” aceasta povestire si daca doreste cineva detalii suplimentare, oricand ii stau cu mare drag la dispozitie. Totusi, pentru principalele “repere” ale sejurului, iata cateva amintiri (nu mai scriu de Qatar Airways, pb una dintre cele mai bune companii “de profil” din lume) despre probabil cea mai frumoasa vacanta a noastra de pana acum.

Din totdeauna mi-am dorit o vacanta exotica… Anual mergem cu copilul in Turcia, e o vacanta ce nu ne-o refuzam, mai ales pentru copilul nostru, acum de 4 ani (si probabil o sa-mi iau inima in dinti sa scriu candva si despre Gural, AliBey, Gloria – anul asta - sau alte „staruri” ale Antaliei), insa eu si sotul meu ne doream altceva… Ceva deosebit. Nici nu mai stiu cum am trecut de la Republica Dominicana la Mauritius, cert este ca intr-o seara, dupa indelungi „cercetari” mi-a sarit in ochi o oferta de …Zanzibar… Apoi toate s-au legat, oferta agentiei a fost excelenta, s-a nimerit si o perioada de reduceri la Qatar Airw, dupa aceea am „imbunatatit” programul si cu un safari de 3 zile (pentru ca tot eram acolo, nu?), timpul a trecut si in martie ne-am trezit in in avion cu destinatia Dar-Es-Salam (via Doha) … De acolo am (mai) zburat 30 de minute pana pe (insula) Zanzibar si de aici incepe povestea:

1. Zanzibar, hotel Hideaway of Nungwi – il pot recomanda linistita absolut tuturor celor mai pretentiosi oameni din lume. Plaja e fabuloasa, mancarea geniala (aveau un bucatar italian de mare angajament) iar cazarea e clar “leading hotels of the world”. Arata mai bine in realitate ca in poze, sincer! Iar rata de “personal vs turist” e cam 3 la 1… Cel putin la restaurant, baruri si pe plaja. Sotul meu se amuza ca era o domnisoara la intrarea in restaurant care ne saluta, una care ne conducea la masa, doua care ne trageau scaunele si alte doua care aduceau bauturile!!! Nu exagerez cu nimic…

Nu exista „camere” ci au numai apartamente, toate orientate catre ocean (am vazut aici cel mai frumos apus de soare din viata), iar in fiecare zi camera este „pregatita in tinuta de zi respectiv de noapte”… Iar patul cu baldachin este din povesti de-a dreptul…

Si acum ma gandesc la minunatele sucuri de fructe, la fructele de mare preparate intr-un anume fel (un mix intre bucataria indiana, thai si locala), zambesc amintindu-mi ca localnicii angajati aveau acea dorinta sincera de a ajuta, acea bucurie nefortata - cum n-am gasit-o pana acum nicaieri (stiu o sa ziceti ca turcii, sau ca grecii, sau ce frumos e in Caraibe, dar va rog sa ma credeti, nu se compara!!!) … Iar plaja, Dumnezeule! plaja aceea nu se compara cu nicio plaja din lume!!!

2. Zanzibar, transfer aeroport – hotel –aeroport – nu mai stiu numele operatorului, la sosire un incident, oamenii au stat ascunsi o perioada, timp suficient in care o armata de 30-40 de “taximetristi” sa traga efectiv de gentile noastre. Obisnuiti cu situatia de pe Otopeni de acum cativa ani, am supravietuit lejer dar sunt convinsa ca zilnic „prind” suficienti „occidentali” pe care (imi place sa cred ca doar atat) ii taxeaza in plus la transport … dar ne-a fost evident ca a fost planuita treaba, soferii probabil de frica (sau nu) stand retrasi. Ba mai mult unu’ cu tupeu a zis ca el e “Georgelu’” trimis de agentie si pleca incet-incet cu o geanta, noroc ca am dat pana la urma de cei trimisi sa ne duca la hotel si sotul meu a apucat sa-i ia geanta aluia.

3. Safari (facut cu agentia Leopard Tour) – Superb, am avut un sofer (Carlos pe numele lui) incredibil de cultivat si de prietenos (Doamne! cate stia omul ala despre animale si despre locurile vizitate! Sper ca acum stie cate ceva si despre Romania in afara de Hagi si Ceausescu). Ambele parcuri vizitate, atat Ngorongoro National Park cat si Lake Manyara National Park – de vis, m-am simtit ca un copil intr-un magazin de jucarii, am (de) pus cateva poze, sper sa va placa! N-am cuvinte sa descriu cat de frumoase sunt locurile acelea, sper sa reuseasca cat de cat aceste poze… Plus ca noi europenii habar n-avem cat de frumos este cerul noaptea, cat de luminos si plin de stele este (sotul zice ca de la poluare, eu ma incapatanez sa cred ca si locurile sunt speciale).

Iar ca amuzament, reprezentantul agentiei de safari de la aeroport (uri) de asemenea de mare ajutor, n-am stat absolut niciun minut nicaieri, la niciun aeroport, nici la Arusha nici la Kilimanjaro, lucru ce nu-l putem spune despre cetatenii cu ochii mici de prin China sau Japonia care bagau cozi la greu pe la ghisee. Asta si cu faptul ca la intrare in Tanzania, cetatenii romani nu platesc vize (ceea ce nu putem spune de francezi, englezi, etc, multumita vremurilor cand eram pionieri, cred) si deci nu stau la coada sa dea bani si sa ia viza, ne-a placut taaaare mult… cel putin mie. Chiar a fost amuzant sa vezi „doamne” frantuzoaice protestand ca noi am fost invitati politicos sa trecem… M-ar fi amuzat si mai tare daca le cautau in bagaje, cum ne cautau ei pe noi cand ajungeam mai acum catva timp pe la ei, da’ oricum si asa a fost amuzant…

4. Ngorongoro Sopa Lodge – totul f ok, mancare, traditii masai, apa calda (cu program da’ la cat eram de obositi, ne incadram lejer in orarul comunicat, pana in ora 10 parca). Fara tv in camera, nu a fost deasemenea deranjant, da’ e bine de stiut ca se poate supravietui si unei asemenea „incercari”…

5. Lake Manyara Kirurumu Lodge – acolo am baut probabil cea mai buna cafea ever! Totusi e bine sa se stie, pentru cei care ajung pe acolo, ca e chiar un cort, ca multi citesc da’ nu pricep (cum probabil a fost cazul nostru). Si daca se mai stinge si lumina, ca oamenii sunt pe generatoare noaptea, cumulat cu modul de “transport” de la masa de seara la cort (masai in fata, masai in spate pt ca “mai vin din cand in cand leoparzi”) iaca o seara de neuitat. Da’ daca imi amintesc cat de mult m-am distrat seara, ce buna a fost mancarea, ca stotul meu a vorbit de fotbal cu probabil cel mai informat cetatean din Tanzania si (stiu ca ma repet) cafeaua era exceptionala, i-am iertat! A! Si ca n-au venit leoparzi… de aceea sunt asa „generoasa”…

Ar mai fi multe de scris: despre Spice Tour-ul din Zanzibar, despre Kilimanjaro (stiti ca e in Tanzania acest munte, da? Ok, sa nu raspundeti Kenia ca 95% din populatia lumii) despre „fratele mai mic” al lui Kilimajaro, Mount Meru (mai pitic, pe la 4500 m), despre Precision Air, linia interna Tanzaniana (Doamne! cat de speriata am fost cand am auzit ca vom zbura cu aceasta linie dar la final lucrurile s-au dovedit a fi foarte ok) dar va las pe dumneavoastra sa le descoperiti la fata locului… Un lucru este cert, m-as intoarce acolo si maine, de data asta cu copilul meu, pentru ca Africa e UNICA…

---

VIZUALIZĂRI: 6306 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI