Kenya - mare, soare si maimute!

TIPĂREȘTE

Dupa ce prima parte a aventurii noastre a luat sfarsit odata cu aterizarea pe Aeroportul din Mombasa, ne pregateam sa descoperim, in sfarsit, Kenya.

La iesirea din aeroport ne astepta Peter, soferul care urma sa ne asigure transferul pana la hotel, Southern Palms Beach Resort, in Ukunda, pe plaja Diani, la vreo 40 de km de Mombasa.

Cateva consideratii generale: Mombasa este al doilea oras al Kenyei, cu peste 5 milioane de locuitori, port la Oceanul Indian si un centru industrial important; la prima vedere (si la a adoua, si a treia, etc.) exista o prapastie profunda intre clasele sociale: bogati si saraci, atat din punct de vedere al nivelului de trai cat si a modului in care sunt protejate locuintele. Odata ce iesi din aeroport, treci prin oras si nu poti sa nu observe ca orice bloc, casa sau complex rezidential mai rasarit este inconjurat de ziduri inalte de beton, pe care troneaza sarma ghimpata si electrificata, iar grilajele la geamuri sunt montate pana la etajele superioare. Peste tot gasesti inscriptia: soferii isi parcheaza masinile pe propriul risc. Orasul este foarte aglomerat si, mai ales spre periferie, intesat de tot felul de tarabute ale comerciantilor care ii ofera o imagine dezolanta. Daca ajungeti acolo, asigurati-va transfer privat din tara, trebuie sa fii putin nebun sa te lasi pe mana taximetristilor intalniti la aeroport si nici un om sanatos la cap nu ar lua tuk-tuk (l-ati vazut prin India, un fel de motocicleta acoperita, cu trei locuri in spate, utilizata ca principalul mijloc de transport local).

Ca sa ajungi pe soseaua spre plaja Diani trebuie sa traversezi cu bacul canalul format de Oceanul Indian la intrarea in portul Mombasei. Dat fiind traficul intens de nave de mare tonaj, era dificil si costisitor sa construiasca un pod, asa ca folosesc patru ferryboat de mare tonaj, pe care incap atat oameni cat si masini. Traversarea dureaza vreo 10 minute, insa timpul de asteptare la coada depinde de ora zilei la care iti incerci norocul: noaptea, cand nu opereaza decat un ferryboat, nu este aproape nimeni, dar la ora 3 cand am ajuns noi acolo era o coada infioratoare. Inca un lucru: daca sunteti albi, automat sunteti considerati bogati, sau, cel putin, cu ceva banuti gata de imprastiat. Asa ca sa nu va mirati daca o sa va inconjoare o gramada de vanzatori ambulati si cersetori, toti cu speranta ca le veti da ceva: veti fi imbiati cu apa imbuteliata (in Kenya toata apa potabila se cumpara, nu am folosit apa de la chiuveta nici macar la spalat pe dinti), banane, alune, ochelari de soare, evantaie (dupa amiaza de februarie arde ca un cuptor), etc.

Soferul ne-a avertizat sa nu scoatem pe geam aparatul de fotografiat sau telefonul, pentru doua motive: zona ferryboat-ului este militarizata, pazita de armata cu automatele atarnate de gat si n-ai voie sa pozezi; a doua cauza, pentru ca exista riscul foarte mare sa ramanem fara aparat, in favoarea vreunui nene iute de mana si de picior… In sfarsit, traversam si ne continuam drumul inca vreo ora si jumatate, pe niste sosele surprinzator de calitative, insa foarte aglomerate, unde nu se respecta nici o regula de circulatie. Nicaieri nu am vazut indicatoare (nici macar in Mombasa), placute cu nume de strazi, semne de circulatie… doar un singur semafor, undeva in centru, langa aeroport. Daca nu stii drumul, ai pus-o, nici macar GPS-ul nu functioneaza :))

Odata ce intri in Ukunda, in zona turistica, exista o strada paralela cu Oceanul Indian, unde sunt asezate mai toate hotelurile mari, exista un teren de golf, un centru comercial, revii la civilizatie. Chiar cand ma intrebam daca / cand mai ajungem la hotel (eram treji de aproape 36 de ore), masina opreste in fata unor porti impresionante (inchise!!) si claxoneaza. Un indicator ne anunta ca ne aflam la Southern Palms.

Chiar nu m-am mirat la vederea portilor si nici la mini-ancheta facuta de securitatea hotelului inainte de deschiderea acestora, insa odata intrati, relaxarea incepea sa-si arate dulcea fata.

Hotelul este construit in stil traditional, swahili, cu multe spatii deschise, doar cu un acoperis de ierburi uscate fixate pe tulpini impletite de copac (ceva in genul caselor lipovenesti din Delta). La receptie am fost intampinati cu prosoape reci si parfumate, cu nuci de cocos si bauturi racoritoare. Toata lumea vorbea engleza si germana la un nivel ridicat, (receptioneri, ospatari, barmani, personal de paza, echipa de animatie), si ceva italiana. De altfel, majoritatea oaspetilor hotelului erau pensionari nemti si italieni si cateva familii de britanici (zic britanici pentru ca erau atat cetateni ai Regatului Unit, cat si australieni). Formalitatile de check-in extrem de rapide, primim cheia de la camera (nu au sistem de inchidere cu card), doua carduri pentru prosoape de plaja, un pliant cu ce contine conceptul de all-inclusive si suntem condusi in camera. Hotelul este compus din sase cladiri a trei etaje fiecare, cred ca sunt in total vreo 180 de camere, dispuse in jurul unei piscine impresionante (spun ei cea mai mare din Kenya), ultimele doua cladiri, cele dinspre plaja, avand cateva camere cu vedere directa la Ocean. Nu exista lift, asa ca ajutorul oferit de personalul hotelului la urcatul si coboratul bagajelor este mai mult decat binevenit.

Camera mare, cu podea de gresie si pat cu plasa antitantari; aer conditionat, un balcon-terasa imens, cu fotolii si masuta, unde puteai sa te relaxezi, uscator de rufe. In camera se gaseste si o canapea, un televizor cu tub, care prinde BBC-ul si CNN, in rest cateva canale indiene, arabesti si parca unul nemtesc, o masuta cu tot ce trebuie pentru cafea/ceai, telefon, un dressing mai mult decat incapator, cu seif (se plateste separat, vreo 50 de dolari pe sejur), minibar (gol insa, daca il vrei umplut, mergi la receptie si platesti produsele); baia mare, cu cada si dus, are nevoie, asa cum spunea si colega cristina65, de o renovare: este foarte curat, insa datorita umezelii bateriile de la dus, cada si chiuveta au tartru depus pe ele. Prosoapele, desi albe, au avut si zile mai bune; consumabile din abundenta si bine mirositoare (gel de dus, sampon, casca de baie, sapunele, lotiune de corp). Plasele contra tantarilor sunt prezente atat la geamul de la baie cat si la usile glisante care dau in balcon.

Curatenia se face temeinic, de doua ori pe zi, iar “cameristele” sunt cu toate… barbati. Seara lasa pe perne bombonele de ciocolata, iar in fiecare zi, dimineata, gaseam pe pragul usii doua sticle de apa plata de 0.5l, gratuit. In ceea ce priveste curatenia, pot sa zic ca managementul indian al hotelului reuseste sa-i scoata pe angajatii bastinasi din starea lor eterna de pole-pole (adica viteza extrem de incet) si sa realizeze lucruri impresionate: noaptea tarziu, aleile hotelului erau spalate cu detergent, piscina curatata seara si dimineata, iarba tunsa si udata, barurile si restaurantele sclipesc de curatenie, vesela la fel. Nu am obiceiul sa fac poze in toaletele publice, insa aici am facut o exceptie, intrucat aratau (si miroseau) impecabil.

Masa, in sistem all inclusive, consta in mic dejun, pranz, cina si un restaurant cu gustari deschis de la pranz pana spre seara. Dat fiind ca alerta de Ebola existenta in Africa a cam speriat turistii, au fost zile in care nu cred ca eram mai mult de 30-40 de oameni in tot resortul. Cu toate acestea, oferta de mancare a fost constanta: dimineata omlete/bacon prajit, vafe si clatite, fructe proaspete, cateva sortimente de gem/miere, unt, legume la grill, iaurt si cereale, diverse sortimente de patiserie, paine feliata (pentru care exista si prajitor), diverse branzeturi si mezeluri, sucuri proaspete de fructe, cafea/ceai... La pranz si seara constante erau fructele proaspete, salatele (vreo 7 feluri), sosuri/dressing, un colt cu mancare indiana, gratarul preparat pe loc (peste, pui, porc, vita), orez/legume la grill, lipia delicioasa coapta pe piatra si unsa cu usturoi. La capitolul prajituri stau mai slabut, budincile facute din prafuri gelatinoase, cateva tarte, foietaje cu fructe. Inghetata contra cost.

La restaurantul snack gaseai pizza, gratar cu cartofi prajiti, tot felul de gustari. Dupa amiaza, de la 4 la 5, se servea cafea cu prajituri, clatite si tot felul de biscuiti si gogosele.

In afara de restaurantul principal si de cel rezervat snack-urilor, mai exista doua, unul italian si unul barbecue, unde se poate servi masa cu rezervare, fara costuri suplimentare. Noi am fost la barbecue si ne-a placut (frigarui de pui, porc, calamari), salate, si o atmosfera deosebita (restaurantul imita, cred, o casa masai, cu o cupola din lut).

La capitolul bauturi, in conceptul all-inclusive intra toate bauturile locale, alcoolice si racoritoare; asta nu inseamna ca sunt proaste... nici pe departe. Fanta si Cola aveau gustul copilariei mele, cand le cumparam pe sub mana de la gestionarii de restaurante descurcareti; berea Tusker extrem de buna (zice sotul), pana si vinul alb si rosu s-a ridicat la inaltime. Tot ce consumi se trece intr-un cont, iar tu semnezi un fel de bonuri, pe care se trece numarul camerei, numele tau si numarul bratarii de la mana, iar la plecarea din hotel achiti nota la receptie (daca este cazul). Nu se accepta nici un fel de cash.

Baruri, destule: doua la piscina, unul langa restaurantul principal si unul pe plaja; in hotel mai gasesti o casa de schimb valutar, un magazin de suveniruri (mi-am luat cea mai frumoasa palarie impletita, din paie), o zona de infrumusetare, un colt dedicat agentilor de turism care vand excursii, o plasma setata pe programele de sport (este pitita undeva in spatele receptiei, acolo urmeau nemtii meciurile din Bundesliga) si un spatiu de fumat. Mare atentie, in Kenya este prevazuta pedeapsa cu inchisoarea de pana la 6 luni sau o amenda de 60.000 de shilingi kenyeni (84 de shilingi pe US Dollar) daca fumezi unde nu trebuie, dat fiind materialul favorit de constructie (lemnul si derivatele lui), caldura si seceta omniprezenta.

Animatia la piscina consta in aquagym, volei in apa, iar, dupa amiaza, volei pe plaja. Spectacolele de seara variaza de la prezentari de serpi la trupe de dans traditionale, seara disco, etc. Totusi, cred ca sarea si piperul pe durata sederii noastre a fost seara in care sotul meu a adus un CD cu muzica populara de-a noastra de a dansat tot hotelul pe melodia „Costantine, Constantine”... apoi dansau barmanii pe ritmurile Mariei Tanase de parca se nascusera in ansamblul Ciocarlia... :)))

Plaja este destul de lata, cu trei randuri de sezlonguri si umbrele din stuf. La iesirea pe plaja gasiti doua dusuri; o intindere de nisip alb, orbitor si Oceanul Indian... o apa de un turcoaz superb, calda, cu valuri spumoase, te imbie sa te balacesti; atentie insa, nu exista nici semnalizare cu steaguri nici salvamar, asa ca balceala este pe riscul tau. Diferentele intre flux si reflux sunt semnificative, asa ca dimineata, apa se retragea departe, in larg; ce nu mi-a placut a fost prezenta algelor, multe si sacaitoare, care iti cam taiau cheful sa intri in apa.

O alta problema deranjanta erau vanzatorii ambulanti: poate din cauza crizei, a lipsei de turisti, au devenit mult mai insistenti: cum treci de linia ultimului rand de sezlonguri, esti prada lor, incearca sa-ti vanda orice: excursii, obiecte din lemn, margele, pareo, tot ce vrei si nu vrei; refuzi pe unul si apare altul, tot asa, pana cand sunt indepartati de paza hotelului.

In gradina hotelului veti intalni mai multi oameni de paza, gandeam eu contra raufacatorilor; cand m-am uitat mai cu atentie, am vazut ca arma lor principala era o prastie... mai sa fie... oare ce gonesc astia?? Si m-am lamurit repede... MAIMUTE. Monkey este atotprezenta prin copacii din gradina: ne-am intalnit cu ele pe balconul camerei, in camera (am uitat sa inchidem plasele intr-o zi), fura banane de langa sezlongurile de la piscina, ba, intr-o zi, una din ele a coborat tacticoasa in resturant, la micul dejun, si-a ales vreo 4 briose si s-a urcat pe ramurile impletite care sustineau acoperisul, unde a inceput sa le manance, aruncand cu invelisul de hartie in capul bucatarilor, spre amuzamentul turistilor.

Gardina hotelului este foarte bine ingrijita, cu multi copaci infloriti, care raspandeau un parfum puternic: ce frumos, m-am gandit eu, ca sa aflu apoi ca majoritatea speciilor de flori erau cultivate pentru mirosul lor, care alunga tantarii (un fel de Autan natural)... insa chiar si cu sprayul adus de acasa, ne-am trezit cu destule intepaturi (acum, sper ca anofelii or fi fost si ei in concediu si n-o sa facem malarie :) ))

Ce ar mai fi de spus despre hotel? Are propria statie de taxiuri, pentru cei care vor sa iasa si sa colinde prin zona: noi am negociat o cursa pana la supermarket-ul din centrul statiunii, de unde ne-am luat niste haine pentru plimbarea in savana: o distanta de vreo 10 km dus intors si vreo jumatate de ora de asteptare din partea soferului ne-a scos din buzunar 15 dolari.

Southern Palms s-a prezentat chiar foarte bine pentru cele 4 stele kenyene ale sale: curat, mancare OK, liniste, exact pentru ce batuseram atata amar de drum... ce ne-a amuzat era ca nimeni nu prea stia pe unde vine Romania, erau destul de siguri ca suntem, de fapt, din Polonia... iar rusi, nici picior de ei pe acolo. Singurul care a dat dovada de simt geo-politic fost un vanzator din duty-free de pe aeroportul Mombasa, care la auzul cuvintului „Romania” a replicat imediat cu un „Ceausescu” rostit clar si cu tristete... cica de ce l-am omorat, ca era bun „tovaras si prieten”! :) )

Va urma.

---

VIZUALIZĂRI: 5867 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI